8 definiții pentru yesman


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

YÉSMAN, yesmeni, s. m. Persoană care aprobă fără discernământ părerea celor din jur; oportunist. [Pr.: -men] – Cuv. engl.

yesman sm [At: DCR2 / P: iesmăn / Pl: ~meni / E: eg yesman] 1 Persoană care aprobă fără discernământ părerile celor din jur Vz oportunist. 2 (Pex) Persoană slugarnică Si: (fam) lingău.

YESMAN [IÉS-MEN] s. m. adept necondiționat al cuiva; om lingușitor. (< engl. yesman)

yesman s. m. (cuv. engl.) Persoană care spune totdeauna da; oportunist, slugarnic ◊ „În ce-l privește pe dl. Iliescu, el s-ar fi înconjurat de yesmeni și de sicofanți.” R.l. 7 VI 90 p. 2. ◊ „Fost, el însuși, demnitar comunist, I. Iliescu și-a organizat o echipă de consilieri («yes-menii», «sicofanții») din aceeași zonă.” R.lit. 21 II 91 p. 4. ◊ „Gorbaciov nu vrea să se înconjoare de yesmani. Expres internaț. 511 VI 91 p. 1; v. și R.lit. 21 II 91 p. 4, Contr. 8 III 91 p. 4 [pl. yesmeni, yesmani] (cf. fr., it. yesman; PN 1985; R. Zafiu în R.lit. 7/96 p. 7; cuvânt făcut celebru de dl. Silviu Brucan)

YESMAN [pr.: iésmăn] m. Persoană care aprobă fără discernământ orice; oportunist. /Cuv. engl.

YÉSMAN, yésmeni, s.m. Adept necondiționat al cuiva, obedient. [Pr.: iésmen] – Cuv. engl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

yésman (angl.) [a pron. e] s. m., pl. yésmeni


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

yesman, yesmeni s. m. (pub., peior.) lingușitor, lingău

Intrare: yesman
  • pronunție: iésman
substantiv masculin (M23.1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • yesman
  • yesmanul
  • yesmanu‑
plural
  • yesmeni
  • yesmenii
genitiv-dativ singular
  • yesman
  • yesmanului
plural
  • yesmeni
  • yesmenilor
vocativ singular
  • yesmanule
  • yesmane
plural
  • yesmenilor
  • pronunție: iésman
substantiv masculin (M1)
pl. cf. TENISMAN
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • yesman
  • yesmanul
  • yesmanu‑
plural
  • yesmani
  • yesmanii
genitiv-dativ singular
  • yesman
  • yesmanului
plural
  • yesmani
  • yesmanilor
vocativ singular
  • yesmanule
  • yesmane
plural
  • yesmanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

yesman

  • 1. Persoană care aprobă fără discernământ părerea celor din jur; om lingușitor.
    exemple
    • În ce-l privește pe dl. Iliescu, el s-ar fi înconjurat de yesmeni și de sicofanți. R.l. 7 VI 90 p. 2.
      surse: DCR2
    • Fost, el însuși, demnitar comunist, I. Iliescu și-a organizat o echipă de consilieri («yes-menii», «sicofanții») din aceeași zonă. R.lit. 21 II 91 p. 4.
      surse: DCR2
    • Gorbaciov nu vrea să se înconjoare de yesmani. Expres internaț. 511 VI 91 p. 1; vezi și R.lit. 21 II 91 p. 4, Contr. 8 III 91 p. 4.
      surse: DCR2
  • comentariu Cuvânt făcut celebru de dl. Silviu Brucan.
    surse: DCR2

etimologie: