18 definiții pentru vălug

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vălug2 [At: I. GOLESCU, C. / V: văiug (Pl: văiuguri) sn, ~log (Pl: ~logi) sm, sf / Pl: ~uge, ~uri sn, ~ugi sm / E: val1+ -ug cf srb valjuga] 1 sn (Reg) Val1 (36). 2 sn (Olt) Cantitate de lână înfășurată sub formă de sul. 3 sm (Olt) Făclie făcută dintr-un mănunchi de crengi, de așchii lungi de brad, de mesteacăn etc. îmbibate cu rășină, cu petrol etc., întrebuințată noaptea pentru a stârni peștele2, care se prinde cu ostia sau cu alte unelte Si: (reg) opaiț, văpaiță (3). 4 snm (Reg) Dispozitiv alcătuit dintr-un cilindru pe care se înfășoară un lanț și care se învârtește cu ajutorul unei manivele, al unei roți etc., folosit pentru ridicarea greutăților. 5 snm (Reg; spc) Sul (la roata fântânii). 6 sm (Mun; Olt; la moară) Crâng (32). 7 snm (Agr; reg) Tăvălug.

vălug1 s.n., s.m. (reg.) 1 s.n. Val, sul de pînză (înfășurată pe un cilindru de lemn). ♦ Cantitate de lînă înfășurată în formă de sul. 2 s.m. Făclie întrebuințată pentru a stîrni noaptea peștele. 3 s.n. Dispozitiv alcătuit dintr-un cilindru pe care se înfășoară un lanț și care se învîrtește cu ajutorul unei manivele, al unei roți etc., folosit pentru a ridica greutăți. • pl. n. -ge, -uri, m. -gi. și vălugă s.f, vălog s.m. văiug s.n. /val1 + -ug; cf. srb. valijuga.

VĂLUG, vălugi, s. m. 1. Cilindru, sul în jurul căruia se înfășoară un lanț, un odgon. ♦ Parte a mecanismului morii, de formă cilindrică, care primește mișcarea de la roata cu măsele și o transmite fusului roții de moară. 2. Mănunchi de stuf sau de așchii uscate de brad, aprinse la un capăt, cu care se sperie noaptea peștii, făcîndu-i să fugă la vale, spre locurile unde sînt așezate uneltele de pescuit. V. văpaiță. Unduiau niște vălugi într-acolo. SADOVEANU, N. F. 37. Vălugul este un mănunchi de stuf sau bucăți de draniță legate la un loc, cu care, aprinse la un capăt, umblă pescarii noaptea după pește. PAMFILE, I. C. 71.

vălug n. 1. prisnelul morii de vânt (în Oltenia); 2. fachie. [Tras din val].

vălog1 sm [At: BOCEANU, GL. / V: ~lug, ~luș, vâl~ sm, ~oa sf, ~oși, vologi, ulogi smp / Pl: ~ogi sm, ~loage sn / E: srb valuga „iarbă rea, buruiană”] 1 (Reg; mpl) Fire de cânepă (sau de in) nedezvoltate, rămase pe câmp după recoltat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!vălug (reg.) s. m., pl. vălugi

vălug (reg.) s. n. / s. m., pl. văluge / văluguri / vălugi

vălug s. n., pl. văluge/văluguri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VĂLUG s. v. crâng, fachie, prâsnel.

vălug s. v. CRÎNG. FACHIE. PRÎSNEL.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vălug (-gi), s. m.1. Volant care transmite pietrei de moară mișcarea roții hidraulice. – 2. Torță, făclie. – Var. 2 văluț. Sb. valjuga (Candrea). În Olt.

Intrare: vălug
vălug3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălug
  • vălugul
  • vălugu‑
plural
  • vălugi
  • vălugii
genitiv-dativ singular
  • vălug
  • vălugului
plural
  • vălugi
  • vălugilor
vocativ singular
plural
vălug1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălug
  • vălugul
  • vălugu‑
plural
  • văluge
  • vălugele
genitiv-dativ singular
  • vălug
  • vălugului
plural
  • văluge
  • vălugelor
vocativ singular
plural
vălugă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vălug2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălug
  • vălugul
  • vălugu‑
plural
  • văluguri
  • vălugurile
genitiv-dativ singular
  • vălug
  • vălugului
plural
  • văluguri
  • vălugurilor
vocativ singular
plural
văiug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vălug, vălugisubstantiv masculin

  • 1. Cilindru, sul în jurul căruia se înfășoară un lanț, un odgon. DLRLC
    • 1.1. Parte a mecanismului morii, de formă cilindrică, care primește mișcarea de la roata cu măsele și o transmite fusului roții de moară. DLRLC
  • 2. Mănunchi de stuf sau de așchii uscate de brad, aprinse la un capăt, cu care se sperie noaptea peștii, făcîndu-i să fugă la vale, spre locurile unde sînt așezate uneltele de pescuit. DLRLC
    • format_quote Unduiau niște vălugi într-acolo. SADOVEANU, N. F. 37. DLRLC
    • format_quote Vălugul este un mănunchi de stuf sau bucăți de draniță legate la un loc, cu care, aprinse la un capăt, umblă pescarii noaptea după pește. PAMFILE, I. C. 71. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.