O definiție pentru vânări
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VÎNĂRI s. f. pl. Șireturi, legături cu care se leagă opincile și cioarecii; nojițe. Femeile au cioareci de vară și de iarnă, pînă din sus de genunchi. Îi leagă cu legături făcute din păr de capră, numite vînări. PAMFILE, I. C. 369. I se dezlegase vînările de la opincă și călcase pe ele. SANDU-ALDEA, U. P. 75.
Intrare: vânări
vânări substantiv feminin plural
| substantiv feminin (F169) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
vânări, vânărisubstantiv feminin plural
-
- Femeile au cioareci de vară și de iarnă, pînă din sus de genunchi. Îi leagă cu legături făcute din păr de capră, numite vînări. PAMFILE, I. C. 369. DLRLC
- I se dezlegase vînările de la opincă și călcase pe ele. SANDU-ALDEA, U. P. 75. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.