14 definiții pentru vrăjitoare (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vrăjitoare f. 1. babă ce superstițiunea o credea în legătură cu necuratul spre a face rău oamenilor: vrăjitoarele ar avea puterea a închiega apele, a lega ploile, a ghici viitorul și a vindeca de boale; 2. Bot. vrotilică.

VRĂJITOR, -OARE, vrăjitori, -oare, s. m. și f. (Adesea fig.) Persoană care face vrăji (1), care se ocupă cu vrăjitoria. – Vrăji + suf. -tor.

VRĂJITOR, -OARE, vrăjitori, -oare, s. m. și f. (Adesea fig.) Persoană care face vrăji (1), care se ocupă cu vrăjitoria. – Vrăji + suf. -tor.

vrăjitor, ~oare [At: (a. 1563) CORESI, ap. TDRG / Pl: ~i, ~oare / E: vrăji + -itor] 1 smf (În basme și superstiții) Persoană care are puteri supranaturale și care poate transforma miraculos lucrurile înconjurătoare. 2 sm Persoană care practică științele oculte, magia Si: mag. 3 smp (Rel; înv) Magii de la Răsărit. 4 sm (Înv) Prezicător. 5 sf (Spc) Femeie care practică magia albă sau neagră Si: (rar) vrăjitoreasă (2). 6 sf (Fig) Femeie rea, cicălitoare (și bătrână). 7 smf (Atp) Persoană care practică vrăjitoria (5). 8 sfp (Ist; îs) Vânătoare de ~oare Campanie anticomunistă, inițiată în anii 1950 în SUA de senatorul McCarthy. 9 sfp (Pex; îas) Urmărire și eliminare sistematică a opozanților politici. 10 sfp (Pgn; îas) Eliminare a membrilor indezirabili dintr-un grup.

vrăjitor, -oare s.m., s.f. 1 Persoană care face vrăji, farmece, care se ocupă cu vrăjitoria, ext., cu magia. Bine ai venit, copilul meu, răspunse spurcata vrăjitoare (FIL.). ◊ Compar. Ca un vrăjitor,... crease toată viața acumulată (ANG). ◊ Fig. Prezența acestui vrăjitor al cuvintului este prea vie, prea lung proiectată pe epocă spre a face un studiu critic (CONST.). △ (adj.) O privea cu ochi verzi,... imperativi, dureroși și vrăjitori (GAL.). 2 Fig. Persoană care încîntă, care fascinează prin aspect, însușiri etc. deosebite. Îl apreciez... foarte mult și pe Pirandello, bătrînul vrăjitor sicilian (PER.). • pl. -ori, -oare. /vrăji + -tor.

VRĂJITOR, -OARE, vrăjitori, -oare, s. m. și f. (În basme și în superstiții) Persoană care face vrăji, care se ocupă cu vrăjitoria. Te urmară pașii mei Prin păduri de vrăjitoare, prin palatele cu zmei. EFTIMIU, Î. 105. Ca un vrăjitor, tot ce-l încunjura, era rodul propriei lui energii. ANGHEL, PR. 58. Bătrîna Canidie, vestita vrăjitoare, I-a spus ca să se ude în șepte nopți pe trup Cu sînge de năpîrcă. ALECSANDRI, T. II 201. ◊ (Adjectival) Mi-a părut foarte rău că n-am putut afla ce-a făcut Irina, baba vrăjitoare, la groapa Iepii. SADOVEANU, O. VIII 197. Cîte muieri vrăjitoare Și babe descîntătoare, Toate vie să-mi descînte. POP.

VRĂJITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care vrăjește; om care face vrăji; mag. /a vrăji + suf. ~tor

vrăjitór, -oáre s., pl. f. orĭ, ca ursitorĭ, privighetorĭ. Vest. Fărmăcător, -oare (care face farmece). – Ca adj., pl. f. oare: femeĭ vrăjitoare. V. bahorniță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vrăjitoare s. f., g.-d. art. vrăjitoarei; pl. vrăjitoare

vrăjitoare s. f., g.-d. art. vrăjitoarei; pl. vrăjitoare

vrăjitoare s. f., g.-d. art. vrăjitoarei; pl. vrăjitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VRĂJITOARE s. babă, (rar) vrăjitoreasă, (pop.) băbăreasă, fermecătoare, fermecătoreasă, meșteră, meșteriță, (reg.) bosconiță, cotoroanță, meștereasă, meșteritoare, șișcă, (prin Transilv.) bosorcaie. (I-a descântat o ~.)

VRĂJITOARE s. babă, (rar) vrăjitoreasă, (pop.) băbăreasă, fermecătoare, fermecătoreasă, meșteră, meșteriță, (reg.) bosconiță, cotoroanță, meștereasă, meșteritoare, șișcă, (prin Transilv.) bosorcaie. (I-a descîntat o ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Vînătoarea de vrăjitoare – În studiul istoric și filozolic La sorcière (Vrăjitoarea), apărut în 1862, Jules Michelet susține că vrăjitoria era de fapt o formă mascată a revoltei populare împotriva opresiunilor din evul mediu. Istoricul francez pretinde chiar că misterioasele reuniuni în cinstea lui Satan, cunoscute sub numele de „liturghiile negre”, erau manifestări progresiste, dînd poporului încrederea că are suficiente puteri spre a birui răul. De aceea, vrăjitoarele, sub pretextul că au legături cu Diavolul, erau urmărite și condamnate fără cruțare. Azi, prin „vînătoarea de vrăjitoare”, se înțelege urmărirea elementelor democrate. IST.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vânătoare de vrăjitoare expr. (livr.) urmărire / persecuție în masă; represalii îndreptate împotriva unui grup de persoane, cărora le cad victime și oameni nevinovați.

Intrare: vrăjitoare (persoană)
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrăjitoare
  • vrăjitoarea
plural
  • vrăjitoare
  • vrăjitoarele
genitiv-dativ singular
  • vrăjitoare
  • vrăjitoarei
plural
  • vrăjitoare
  • vrăjitoarelor
vocativ singular
  • vrăjitoare
  • vrăjitoareo
plural
  • vrăjitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vrăjitor, vrăjitorisubstantiv masculin
vrăjitoare, vrăjitoaresubstantiv feminin

etimologie:
  • Vrăji + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.