VÓTCĂ, (2) votci, s. f. 1. Băutură foarte tare, făcută din alcool de cereale și din apă cu duritate scăzută. 2. (La pl.) Feluri, porții de votcă (1). [Var.: vódcă, vútcă s. f.] – Din rus. vodka.

votcă sf [At: CONTEMPORANUL, III, 572 / V: vod~, vut~ / Pl: ~tci / E: rs водка] Rachiu foarte tare, fabricat din alccol de cereale și din apă cu duritate scăzută.

VÓTCĂ, votci, s. f. Rachiu foarte tare, făcut din alcool de cereale și din apă cu duritate scăzută. [Var.: vódcă, vútcă s. f.] – Din rus. vodka.

VÓTCĂ, votci și votce, s. f. (Și în forma vutcă) Rachiu foarte tare făcut din cereale sau din fructe. Crească în bărdacă aburită votca. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 16/4. Mă duse în camera cu merinde unde ședeau grămădite pe polițe... sticle de vutci și vișnapuri și cîte și mai cîte. GANE, N. II 175. Cristaluri pline de vinuri și de vutce. ALECSANDRI, P. III 384. Boierii așazați pe covoare bea vutcă. RUSSO, S. 19. – Variante: vútcă, vódcă (CONTEMPORANUL, VI 43) s. f.

VÓTCĂ s. f. rachiu foarte tare, din alcool de cereale. (< rus. vodka)

VÓTCĂ ~ci f. Băutură alcoolică tare, obținută prin fermentarea fructelor sau a cerealelor. [G.-D. votcii] /<rus. vodka

otcă^[1] sf vz votcă

vodcă sf vz votcă

vutcă sf vz votcă

vutcă f. rachiu zaharisit rusesc. [Rus. VODKA (din VODA, apă)].

vútcă f., pl. ĭ (rus. vódka, dim. d. vodá, apă, un fel de rachiŭ (lichĭor).

!vótcă/vódcă s. f., g.-d. art. vótcii/vódcii; (sorturi, porții) pl. votci/vodci

vótcă s. f., g.-d. art. vótcii; (sorturi, porții) pl. votci

vódcă v. vótcă

vútcă (-ci), s. f. – Rachiu foarte tare. – Var. vodcă. Pol. wodka (Tiktin). – Der. vutcar, s. m. (fabricant de votcă), sec. XVIII.

VODCĂ bombiță, motorola, săniuță, sodă.