9 definiții pentru vorbit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VORBÍT2, -Ă, vorbiți, -te, adj. Care este exprimat prin cuvinte, rostit, exprimat, spus; p. ext. expus oral. ◊ Limba vorbită = limba folosită în mod curent, limba uzuală. – V. vorbi.

vorbit1 sn [At: MURNU, O. 77 / Pl: ? / E: vorbi] 1-3 Vorbire (1, 10, 11). 4 Discuție (1). 5 Conversație.

vorbit2, ~ă a [At: GENILIE, G. 159/10 / Pl: ~iți, ~e / E: vorbi] 1 Care este exprimat oral1 Si: (înv) vorovit1 (1). 2 Care se comunică verbal Si: (înv) vorovit1 (1). 3 (D. filme cinematografice) Însoțit de vorbire (10) și de muzică Si: sonor, vorbitor (5). 4 (D. limbi) Care este în uz Si: (înv) vorbitor (10). 5 (Îoc scris) Care se caracterizează prin oralitate. 6 (Îs; îoc limbă scrisă) Limbă ~ă Aspect oral1 al unei limbi. 7 (Pex; îas) Limbă populară. 8 (D. examene, concursuri etc.) Care se susține oral1. 9 Menționat. 10 Cunoscut2 (1). 11 (Îvr) Convenit2.

VORBÍT2, -Ă, vorbiți, -te, adj. Care este exprimat prin cuvinte, rostit, exprimat, spus; p. ext. expus oral. ◊ Limba vorbită = limba întreținută obișnuit în viu grai, limbă uzuală. – V. vorbi.

VORBÍT, -Ă, vorbiți, -te, adj. Rostit, exprimat, grăit, spus; p. ext. expus oral. A început mai pe urmă examenul vorbit. I. BOTEZ, ȘC. 82. Limba vorbită = limba întrebuințată obișnuit în viu grai, limba uzuală. Între limba vorbită și limba scrisă există deosebiri. IORDN, L. R. 237. Limba vorbită este supusă unor variații mai mari decît cea scrisă. MACREA, F. 52. În evoluția ei, limba vorbită a poporului nu va accepta decît ceea ce-i trebuie pentru a îmbunătăți și clarifica exprimarea. SADOVEANU, E. 34. ◊ (Adverbial) E vrednic ca o fată mare, își urmă vorbit gîndurile Neonil Roșca. SADOVEANU, P. M. 20.

VORBÍT ~tă (~ți, ~te) Care se realizează prin vorbire; oral. ◊ Limbă ~tă limbă uzuală; grai viu. /v. a vorbi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VORBÍT adj. 1. v. oral. 2. v. sonor.

VORBIT adj. 1. oral. (Limbaj ~.) 2. sonor, vorbitor. (Film ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VORBÍT, -Ă adj. (< vorbi < vorbă + suf. -i): în sintagmele enunț vorbit, limbă vorbită și sunet vorbit (v.).

Intrare: vorbit (adj.)
vorbit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vorbit
  • vorbitul
  • vorbitu‑
  • vorbi
  • vorbita
plural
  • vorbiți
  • vorbiții
  • vorbite
  • vorbitele
genitiv-dativ singular
  • vorbit
  • vorbitului
  • vorbite
  • vorbitei
plural
  • vorbiți
  • vorbiților
  • vorbite
  • vorbitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vorbit (adj.)

  • 1. Care este exprimat prin cuvinte.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: exprimat rostitor spus (adj.) 2 exemple
    exemple
    • A început mai pe urmă examenul vorbit. I. BOTEZ, ȘC. 82.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial E vrednic ca o fată mare, își urmă vorbit gîndurile Neonil Roșca. SADOVEANU, P. M. 20.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Expus oral.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.2. Limba vorbită = limba folosită în mod curent, limba uzuală; grai viu.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Între limba vorbită și limba scrisă există deosebiri. IORDN, L. R. 237.
        surse: DLRLC
      • Limba vorbită este supusă unor variații mai mari decît cea scrisă. MACREA, F. 52.
        surse: DLRLC
      • În evoluția ei, limba vorbită a poporului nu va accepta decît ceea ce-i trebuie pentru a îmbunătăți și clarifica exprimarea. SADOVEANU, E. 34.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi vorbi
    surse: DEX '09 NODEX