12 definiții pentru vorbărie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VORBĂRÍE s. f. Vorbă multă, fără rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. – Vorbă + suf. -ărie.

VORBĂRÍE s. f. Vorbă multă, fără rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. – Vorbă + suf. -ărie.

vorbărie sf [At: SĂM III, 172 / E: vorbă + - ărie] 1 Vorbă (148) multă și fără rost Si: flecăreală, limbuție, pălăvrăgeală, sporovăială, tăifăsuială, trăncăneală, (liv) locvacitate, logoree, (rar) vorbăraie, (îvr) vorbăreție, vorbitorie (2), vorbitură, (reg) leorbăială. 2 Verbalism (2). 3 Exprimare prolixă Si: poliloghie.

vorbărie s.f. 1 Vorbă multă, fară rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. Mi-e lehamite de atîta vorbărie (H. LOV.). 2 Exprimare, expunere prolixă, lipsită de conținut (și de coerență). Vorbăria metafizică... desemnează, aci,problema gnoseologică fundamentală (JOJA). • pl. -ii. g.-d. -iei. /vorbă + -ărie.

VORBĂRÍE s. f. Palavrageală, trăncăneală, sporovăială. Ar fi vrut să afle ce se ascunde subt vorbăria grecului. REBREANU, R. I 169. Cred că e bine să ne ferim de vorbărie, căci e cu totul nefolositoare. BASSARABESCU, S. N. 172.

VORBĂRÍE ~i f. Vorbă multă, discuție fără rost; pălăvrăgeală; trăncăneală. /vorbă + suf. ~ărie

vorbăríe f. (d. vorbă). Vorbă multă, vorbă goală, frazeologie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vorbărie s. f., art. vorbăria, g.-d. vorbării, art. vorbăriei

vorbărie s. f., art. vorbăria, g.-d. vorbării, art. vorbăriei

vorbăríe s. f., art. vorbăría, g.-d. vorbăríi, art. vorbăríei; pl. vorbăríi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VORBĂRÍE s. 1. v. flecăreală. 2. poliloghie, (fig.) peltea. (Ce spune el e doar o ~ fără sens.) 3. verbalism, (franțuzism) verbiaj, verbozitate. (O ~ interminabilă într-un articol.)

VORBĂRIE s. 1. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit. (Lăsați ~!) 2. poliloghie. (Ce spune el e doar o ~ fără sens.) 3. verbalism, (franțuzism) verbiaj, verbozitate. (O ~ interminabilă într-un articol.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

VORBĂRIE bălăceală, blablá, caterincă, chilabaleală, chilibaneală, cobzăreală, gargară, gargariseală, gălăgie, liru-liru-crocodilu’, măciuci.

Intrare: vorbărie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vorbărie
  • vorbăria
plural
genitiv-dativ singular
  • vorbării
  • vorbăriei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vorbăriesubstantiv feminin

etimologie:
  • Vorbă + sufix -ărie. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.