opțiuni

8 definiții pentru voinicel (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOINICÉL, voinicei, s. m. I. (Adesea adjectival) Diminutiv al lui voinic, voinicaș. II. (Bot.) 1. Crucea-voinicului. 2. Varga-ciobanului. – Voinic.+ suf. -el.

voinicel, ~ea [At: M. COSTIN, LET. I, 348/29 / V: (îrg) von~ / Pl: ~ei, ~ele / E: voinic + -el, -ea] 1-4 sm (Hip) Voinic (4-5, 8-9). 5-8 a (Șhp) (Destul de) voinic (15-16) Si: voinicuț (3-6). 9-14 a (Șhp) (Destul de) voinic (19-21). 15 sm (Bot) Varga-ciobanului (Dispacus silvestris). 16 sm (Bot) Crucea-voinicului (Anemone angulosa). 17 sf (Bot) Năsturel (Nasturtium officinale).

VOINICÉL, voinicei, s. m. I. (Adesea adjectival) Diminutiv al lui voinic; voinicaș. II. (Bot.) 1. Crucea-voinicului. 2. Varga-ciobanului. – Voinic + suf. -el.

VOINICÉL, voinicei, s. m. I. Diminutiv al lui voinic1. 1. v. voinic (1). Părul din mijlocul satului era odinioară... locul unde poposea voinicelul străin, pînă a nu-și găsi gazdă. RUSSO, O. 119. Rădăcină nempletită Rar voinicel o despică (Cartea). GOROVEI, C. 45. ◊ (Adjectival) Un plug bine-mpănat... Tras de boi bourei, Voinicei ca niște zmei. TEODORESCU, P. P. 144. Care-a fost mai voinicel Acum e mai vai de el. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 287. Ianuș Ungurean... Și mai are încă Pe-mpregiur de stîncă Voinicei levinți Cu armele-n dinți, Feciori buni de mînă Căliți, tari la vină. ALECSANDRI, P. P. 63. 2. v. voinic (2). Cum a prins voinicelul la putere, nu-și mai afla loc acasă. SBIERA, P. 22. Creștea voinicelul și nu mai putea o lume după el, că, ce-i drept, mare minune de băiat! CARAGIALE, P. 106. II. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu rizom puternic și cu flori albastre (Anemona angulosa). 2. Varga-ciobanului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

voinicél s. m., pl. voinicéi, art. voinicéii

voinicél s. m., pl. voinicéi, art. voinicéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOINICÉL s. v. varga-ciobanului.

voinicel s. v. VARGA-CIOBANULUI.

Intrare: voinicel (s.m.)
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DMLR, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voinicel
  • voinicelul
  • voinicelu‑
plural
  • voinicei
  • voiniceii
genitiv-dativ singular
  • voinicel
  • voinicelului
plural
  • voinicei
  • voiniceilor
vocativ singular
  • voinicelule
  • voinicele
plural
  • voiniceilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

voinicel (s.m.)

  • 1. adesea (și) adjectival Diminutiv al lui voinic (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: voinicaș 7 exemple
    exemple
    • Părul din mijlocul satului era odinioară... locul unde poposea voinicelul străin, pînă a nu-și găsi gazdă. RUSSO, O. 119.
      surse: DLRLC
    • Rădăcină nempletită Rar voinicel o despică (Cartea). GOROVEI, C. 45.
      surse: DLRLC
    • Un plug bine-mpănat... Tras de boi bourei, Voinicei ca niște zmei. TEODORESCU, P. P. 144.
      surse: DLRLC
    • Care-a fost mai voinicel Acum e mai vai de el. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 287.
      surse: DLRLC
    • Ianuș Ungurean... Și mai are încă Pe-mpregiur de stîncă Voinicei levinți Cu armele-n dinți, Feciori buni de mînă Căliți, tari la vînă. ALECSANDRI, P. P. 63.
      surse: DLRLC
    • Cum a prins voinicelul la putere, nu-și mai afla loc acasă. SBIERA, P. 22.
      surse: DLRLC
    • Creștea voinicelul și nu mai putea o lume după el, că, ce-i drept, mare minune de băiat! CARAGIALE, P. 106.
      surse: DLRLC
  • 2. botanică Plantă erbacee cu rizom puternic și cu flori albastre (Anemona angulosa).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crucea-voinicului
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Voinic + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98