13 definiții pentru voinic (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOINÍC, -Ă, voinici, -ce, s. m., adj. I. S. m. 1. Tânăr bine făcut, curajos, viteaz, îndrăzneț. ◊ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. 2. Flăcău, fecior. 3. (Înv.) Soldat, ostaș. II. Adj. Robust, viguros, vânjos. – Din bg., sb. vojnik.

VOINÍC, -Ă, voinici, -ce, s. m., adj. I. S. m. 1. Tânăr bine făcut, chipeș, curajos, viteaz, îndrăzneț. ◊ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. 2. Flăcău, fecior. 3. (Înv.) Soldat, ostaș. II. Adj. (Despre oameni) Bine făcut, robust, viguros, vânjos. – Din bg., scr. vojnic.

VOINÍC2, -Ă, voinici, -e, adj. Bine făcut, robust, viguros, vînjos, puternic. Era voinic, sănătos, rumen la față. DELAVRANCEA, H. T. 115. Și pe coarda-i cea pletoasă Să-mi dizmierd murgul voinic. ALECSANDRI, P. A. 57. ◊ Fig. Cu fire voinică Te-avîntă nainte. NECULUȚĂ, Ț. D. 39. Calul își înfierbînta Și-un rătez voinic îi da, Calul rîndunel zbura. ALECSANDRI, P. P. 176. ◊ (Substantivat) De-aș avea o mîndrulică Cu-ochișori de porumbică Și cu suflet de voinică. ALECSANDRI, O. 63.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

voiníc adj. m., s. m., pl. voiníci; adj. f., s. f. voinícă, pl. voiníce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOINÍC adj. 1. v. robust. 2. v. voluminos. 3. v. corpolent. 4. legat, robust, solid, viguros, vânjos, zdravăn. (Un trup ~.)

VOINÍC adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.

Voinic ≠ becisnic, debil, molatic, slab, slăbănog

VOINÍC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care are o mare putere fizică; puternic. /<sl. vojniku

voinic a. și m. 1. viteaz: Păunașul codrilor, voinicu voinicilor POP.; 2. tare, robust. [Vechiu-rom. voinic, oștean („ce voinic va ieși la răsboiu și se va lovi cu alt voinic și-l va birui...”, Pravila dela Govora) = slav. VOĬNIKŬ, soldat (evoluțiune de sens analoagă sinonimelor deliu și levent)].

voĭníc m. (vsl. [bg. sîrb.] voĭnikŭ, soldat, d. voĭ, armată. V. voĭevod). Vechĭ. Soldat pedestru, deosebit de viteaz, care era călare (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 196). Azĭ. Adj. Viteaz. Zdravăn, robust: om voĭnic, femeĭe voĭnică.

voiníc s. m., adj. m., pl. voiníci; f. sg. voinícă, g.-d. art. voinícei, pl. voiníce

VOINIC adj. 1. puternic, robust, solid, tare, viguros, vînjos, zdravăn, (pop.) țeapăn, vînos, vîrtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. și Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoș, (fig. ) verde. (Om ~.) 2. masiv, planturos, voluminos, zdravăn. (O femeie ~.) 3. corpolent, solid, trupeș. (Excesiv de ~.) 4. legat, robust, solid, viguros, vînjos, zdravăn. (Un trup ~.)

voinic adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEȚ. NEÎNFRICAT. SEMEȚ. VITEAZ.

Intrare: voinic (adj.)
voinic2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voinic
  • voinicul
  • voinicu‑
  • voini
  • voinica
plural
  • voinici
  • voinicii
  • voinice
  • voinicele
genitiv-dativ singular
  • voinic
  • voinicului
  • voinice
  • voinicei
plural
  • voinici
  • voinicilor
  • voinice
  • voinicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

voinic (adj.)

  • 1. adjectiv Care are o mare putere fizică.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: puternic robust viguros vânjos 5 exemple
    exemple
    • Era voinic, sănătos, rumen la față. DELAVRANCEA, H. T. 115.
      surse: DLRLC
    • Și pe coarda-i cea pletoasă Să-mi dizmierd murgul voinic. ALECSANDRI, P. A. 57.
      surse: DLRLC
    • figurat Cu fire voinică Te-avîntă nainte. NECULUȚĂ, Ț. D. 39.
      surse: DLRLC
    • figurat Calul își înfierbînta Și-un rătez voinic îi da, Calul rîndunel zbura. ALECSANDRI, P. P. 176.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat De-aș avea o mîndrulică Cu-ochișori de porumbică Și cu suflet de voinică. ALECSANDRI, O. 63.
      surse: DLRLC

etimologie: