11 definiții pentru vlăguitor (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor.

vlăguitor, ~oare [At: ARDELEANU, D. 198 / P: ~gu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: vlăgui + -itor] 1 a Care epuizeză de puteri Si: extenuant, istovitor. 2 sm Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie.

vlăguitor, -oare adj., s.m., s.f. 1 adj. Care vlăguiește; istovitor. Nu e ușor pentru un popor... să se elibereze de miasma vlăguitoare a fricii (PER.). 2 s.m., s.f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. • sil. -gu-i-. pl. -ori, -oare. /vlăgui + -tor.

VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitor, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor.

VLĂGUITÓR2, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj. Care vlăguiește; istovitor. Neomenoasa și vlăguitoarea muncă a boierescului. ȘEZ. V 79.

VLĂGUITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care vlăguiește; în stare să lipsească de puteri; istovitor. Muncă ~oare. /a vlăgui + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vlăguitor (desp. -gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitori; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoare

vlăguitor (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitori; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoare

vlăguitór adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; f. sg. și pl. vlăguitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VLĂGUITÓR adj. v. epuizant, extenuant, istovitor, obositor, trudnic.

vlăguitor adj. v. EPUIZANT. EXTENUANT. ISTOVITOR. OBOSITOR. TRUDNIC.

Intrare: vlăguitor (adj.)
vlăguitor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: vlă-gu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vlăguitor
  • vlăguitorul
  • vlăguitoru‑
  • vlăguitoare
  • vlăguitoarea
plural
  • vlăguitori
  • vlăguitorii
  • vlăguitoare
  • vlăguitoarele
genitiv-dativ singular
  • vlăguitor
  • vlăguitorului
  • vlăguitoare
  • vlăguitoarei
plural
  • vlăguitori
  • vlăguitorilor
  • vlăguitoare
  • vlăguitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vlăguitor, vlăguitoareadjectiv

etimologie:
  • Vlăgui + sufix -tor. DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.