9 definiții pentru vlăguitor (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VLĂGUITOR, -OARE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor.
vlăguitor, ~oare [At: ARDELEANU, D. 198 / P: ~gu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: vlăgui + -itor] 1 a Care epuizeză de puteri Si: extenuant, istovitor. 2 sm Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vlăguitor, -oare adj., s.m., s.f. 1 adj. Care vlăguiește; istovitor. Nu e ușor pentru un popor... să se elibereze de miasma vlăguitoare a fricii (PER.). 2 s.m., s.f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. • sil. -gu-i-. pl. -ori, -oare. /vlăgui + -tor.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VLĂGUITOR, -OARE, vlăguitor, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VLĂGUITOR1, vlăguitori, s. m. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. Răsuflările grele ale vlăguitorilor udați de nădușeala muncii. ARDELEANU, D. 198.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VLĂGUITOR2 ~i m. Persoană specializată în lucrări de vlăguire a pieilor într-o tăbăcărie. /a vlăgui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vlăguitor (desp. -gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitori; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vlăguitor (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitori; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vlăguitor adj. m., s. m., pl. vlăguitori; f. sg. și pl. vlăguitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: vlă-gu-i-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
vlăguitor, vlăguitorisubstantiv masculin vlăguitoare, vlăguitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană specializată în lucrări de prelucrare a pieilor într-o tăbăcărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Răsuflările grele ale vlăguitorilor udați de nădușeala muncii. ARDELEANU, D. 198. DLRLC
-
etimologie:
- Vlăgui + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX