12 definiții pentru viticultor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VITICULTÓR, -OÁRE, viticultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă de cultura viței-de-vie; podgorean. ♦ Specialist în viticultură. – Din fr. viticulteur.

VITICULTÓR, -OÁRE, viticultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă de cultura viței de vie; podgorean. ♦ Specialist în viticultură. – Din fr. viticulteur.

VITICULTÓR, viticultori, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea viței de vie. V. podgorean.

VITICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în viticultură. ♦ Cultivator al viței de vie; podgorean. [< fr. viticulteur, cf. lat. vitis – viță, cultor – cultivator].

VITICULTÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în viticultură: cultivator al viței de vie. (< fr. viticulteur)

VITICULTÓR ~i m. Persoană specializată în viticultură; vier; podgorean. /<fr. viticulteur

*viticultór m. (d. lat. vitis, viță, și -cultor, cultivator). Cultivator de viță de vie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viticultór s. m., pl. viticultóri

viticultór s. m., pl. viticultóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VITICULTÓR s. podgorean, (rar) vier, (reg.) vinar, vinărici. (E ~ de profesie.)

VITICULTOR s. podgorean, (rar) vier, (reg.) vinar, vinărici. (E ~ de profesie.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VITI- „viță, vie”. ◊ L. vitis „viță de vie” > fr. viti-, it. id., engl. id. > rom. viti-.~col (v. -col1), adj., relativ la cultura viței de vie; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu cultura viței de vie; ~cultură (v. -cultură), s. f., disciplină care se ocupă cu cultura viței de vie; sin. vinicultură.

Intrare: viticultor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viticultor
  • viticultorul
  • viticultoru‑
plural
  • viticultori
  • viticultorii
genitiv-dativ singular
  • viticultor
  • viticultorului
plural
  • viticultori
  • viticultorilor
vocativ singular
  • viticultorule
plural
  • viticultorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viticultor, viticultoare viticultoare viticultor

etimologie: