opțiuni
  • info

8 definiții pentru virtuoasă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

virtuos1, ~oasă a [At: PETROVICI, P. XV/10 / P: ~tu-os / V: (înv) ~tos / Pl: ~oși, ~oase / E: lat virtuosus, fr vertueux, it virtuoso] 1 (Înv; d. oameni) Curajos (1). 2 (Înv; d. acțiuni) Care denotă curaj (1). 3 Care respectă și realizează în mod consecvent dezideratele etice. 4 Care este înzestrat cu virtuți morale. 5 (D. manifestări ale oamenilor) Care este conform preceptelor etice. 9 (D. femei) Care practică abstinența sexuală, din considerente morale Si: cast. 10-11 (D. femei) Fidelă (1-2).

virtuos2, ~oasă smf vz virtuoz

virtuos1, -oasă adj. (despre oameni) Care respectă și realizează în mod consecvent principiile și normele etice; care este înzestrat cu multe virtuți. ◊ (subst.) Virtuosul este omul care cunoaște și se comportă în consecință (VIANU). ♦ (despre manifestări, fapte etc. ale oamenilor) Care exprimă, trădează sau denotă virtute; care caracterizează pe omul virtuos. • sil. -tu-os. pl. -oși, -oase. /<lat. virtuosus, -a, -um, fr. vertueux, it. virtuoso.

virtuos2, -oasă adj. v. virtuoz.

VIRTUOS2, -OASĂ, virtuoși, -oase, s. m. și f. Persoană care stăpînește în mod desăvîrșit tehnica unui instrument muzical. Cînd în fața ochilor lui străluceau luminile candelabrelor de la Scalla și Ateneele sau sălile de concerte, unde cîntau virtuoșii, își pleca capul pe pieptul vioarei și cînta. ARDELEANU, D. 291.

VIRTUOS, -OASĂ adj. Cu multe virtuți; cinstit, curat, cast. ♦ Care are un talent excepțional, care posedă la perfecție tehnica unei arte. [< lat. virtuosus, cf. it. virtuoso, fr. vertueux].[1]

  1. Definiția din DN este singura care indică și sensul de „stăpânire la perfecție a unei arte”. Este posibil să fie o confuzie cu „virtuoz”. — cata

*virtuós, -oásă adj. (lat. virtuosus; fr. vertueux; it. virtuoso. V. vîrtos). 1. Plin de virtute: om virtuos, faptă virtuoasă. 2. (după it.). Care știe să cînte foarte bine dintr’un instrument muzical (și fig. priceput în ceva): Paganini fu un mare virtuos (saŭ virtuoz, fem. -oză). Adv. Cu virtute: a trăi virtuos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

virtuos, -uoasă.

Intrare: virtuoasă
  • silabație: vir-tu-oa-să info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • virtuoasă
  • virtuoasa
plural
  • virtuoase
  • virtuoasele
genitiv-dativ singular
  • virtuoase
  • virtuoasei
plural
  • virtuoase
  • virtuoaselor
vocativ singular
  • virtuoasă
  • virtuoaso
plural
  • virtuoaselor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

virtuos, virtuoșisubstantiv masculin
virtuoasă, virtuoasesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care stăpânește în mod desăvârșit tehnica unui instrument muzical. DLRLC
    • format_quote Cînd în fața ochilor lui străluceau luminile candelabrelor de la Scalla și Ateneele sau sălile de concerte, unde cîntau virtuoșii, își pleca capul pe pieptul vioarei și cînta. ARDELEANU, D. 291. DLRLC
    • diferențiere Care are un talent excepțional, care posedă la perfecție tehnica unei arte. DN
  • comentariu În prezent, pentru acest sens, se folosește termenul virtuoz. dexonline
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.