13 definiții pentru viril


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÍRIL, -Ă, virili, -e, adj. Care aparține sexului masculin; specific bărbatului sau masculului, bărbătesc. ♦ Care exprimă bărbăție, forță, energie; care este energic, viguros. – Din fr. viril, lat. virilis.

VIRÍL, -Ă, virili, -e, adj. De bărbat, specific bărbatului sau masculului, bărbătesc. ♦ Care exprimă bărbăție, plin de forță, de energie; energic, viguros, impetuos. – Din fr. viril, lat. virilis.

VIRÍL, -Ă, virili, -e, adj. De bărbat, bărbătesc; p. ext. care exprimă bărbăție; plin de forță, de energie, viguros. Avea figura virilă, părul țepos, tuns scurt și ridicat în sus perie. C. PETRESCU, Î. II 105.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viríl adj. m., pl. viríli; f. virílă, pl. viríle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIRÍL adj. 1. bărbătesc. 2. energic, impetuos, viguros. (Manifestare ~.)

VIRÍL, -Ă adj. De bărbat, bărbătesc; (p. ext.) viguros, plin de vitalitate. [Cf. fr. viril, lat. virilis < lat. vir – bărbat].

VIRÍL, -Ă adj. de bărbat, bărbătesc; (p. ext.) viguros, plin de vitalitate. ◊ (despre un bărbat) apt pentru dragoste fizică. (< fr. viril, lat. virilis)

VIRÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care constituie un semn al bărbăției; caracteristic pentru bărbați; bărbătesc. 2) fig. Care este plin de vigoare (ca un bărbat); puternic; viguros; voinic. /<fr. viril

viríl, -ă adj. (lat. virilis, d. vir, bărbat). Bărbătesc: etatea virilă (30-60 de anĭ). Fig. Plin de forță, de vitejie: aparență virilă. Adv. A păși viril. V. masculin.

viríl adj. m., pl. viríli; f. sg. virílă, pl. viríle

VIRIL adj. 1. (BIOL.) bărbătesc, masculin. (Caractere ~.) 2. energic, impetuos, viguros. (Manifestare ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

BĂRBAT VIRIL călăraș, mascul feroce, pulărău, taur comunal, tivitor.

Intrare: viril
viril adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viril
  • virilul
  • virilu‑
  • viri
  • virila
plural
  • virili
  • virilii
  • virile
  • virilele
genitiv-dativ singular
  • viril
  • virilului
  • virile
  • virilei
plural
  • virili
  • virililor
  • virile
  • virilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viril

  • 1. Care aparține sexului masculin; specific bărbatului sau masculului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Care exprimă bărbăție, forță, energie.
      exemple
      • Avea figura virilă, părul țepos, tuns scurt și ridicat în sus perie. C. PETRESCU, Î. II 105.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre un bărbat) Apt pentru dragoste fizică.
      surse: MDN '00

etimologie: