viorică sf [At: HELIADE, O. II, 181 / Pl: ~ele / E: vioară² + -ică] 1 (Bot; îc) ~-de-pădure Viorea (3) (Viola mirabilis). 2 (În poezia populară) Epitet pentru o femeie gingașă și frumoasă. 3 (Mol) Numele unei insecte nedefinite mai îndeaproape. 4 (Mun; art.) Numele unui dans popular nedefinit mai îndeaproape. 5 (Mun; art.) Melodie după care se execută viorica (4).

viorică s.f. (bot.) Violetă (Viola odorata). • sil. vi-o-. pl. -rele. /vioară² + -ică.