7 definiții pentru Scilla (gen de plante)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zambi sf [At: MOLNAR, RET. 49/6 / V: (reg) ~ină, ~bul sn, ~bulă, zanb~, zanvi~, zăm~1, zâmbil1 sn (Pl: zâmbiluri), zom~ / S și: (Înv) sa~ / Pl: ~le / E: ngr ζιμπίλι, tc zümbül] 1 (Șîs ~ de grădină) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, galbene, roz, violete sau albastre, parfumate, așezate în ciorchine la vârful lăstarilor, care se cultivă ca plantă decorativă Si: (reg) acintus, floarea (96) viorelei, lalea, micsă (1), miliori, tăvuși, viorele (Hyacinthus orientalis). 2 (Înv; îe) Trei lulele în două ~le Nimic (1). 3 (Bot; pop; șîc ~-moțată) Porumbei (Muscari botryoides). 4-5 (Bot; pop) Ceapa-ciorii (18-19) (Muscari comosum, Muscari tenuiflorum). 6 (Bot; șîc ~ de câmp) Viorea (Scilla bifolia). 7 (Îrg; fig) Femeie frumoasă și cochetă. 8 (Reg) Căluș care se pune în botul iedului ca să nu sugă. corectată

VIORÉA, -ÍCĂ, viorele, s. f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două-trei frunze lunguiețe și o tulpină care poartă flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [Pr.: vi-o-] – Vioară2 + suf. -ea, -ică.

VIOREÁ ~éle f. Plantă erbacee de primăvară din familia liliaceelor, cu flori violete (mai rar roz sau albe). [Art. vioreaua; G.-D. viorelei; Var. viorică] /vioară + suf. ĕa


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vioreá/viorícă s. f. (sil. vi-o-), art. vioreáua/ vioríca, g.-d. art. viorélei; pl. vioréle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIOREÁ s. (BOT.) 1. (Viola odorata) toporaș, violetă, (rar) violă, (reg.) călțunaș, cârligel, cocoșel, garoafă, găurea, micsandră, micșunea, nemțoaică, tămâioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunțele (pl.), zambilă-de-câmp. 2. (Viola alpina) toporaș, viorică, (reg.) micșunea-de-munte. 3. (Viola hirta) (reg.) micșunea, tămâioară, toporași (pl.). 4. viorele sălbatice (Viola canina) = (reg.) colțunii-popii (pl.). 5. viorea-galbenă (Cheirantus cheiri) = micsandră, micșunea, (reg.) foaltine (pl.), șiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă. 6. (Scilla bifolia) (rar) scila (art.), (reg.) mereoară, zambilă.

VIOREÁ s. v. rujă, tămâioară.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCILLA L., VIORELE, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa și din regiunile temperate ale Asiei și Africii, cca 85 specii, erbacee, bulboase, bulbi acoperiți în întregime cu solzi maro-închis, vivace, de obicei cu frunze bazale, lungi, lanceolate, liniare și uneori caniculate. Flori cu miros plăcut, albastre, roz sau purpur, rar albe (foliolele perigonului, mici, înguste, puțin concrescute la bază, îndepărtate, formînd un clopot cu o singură nervură, 6 stamine, vîrf întreg sau cu lobi scurți, stigmat mic), dispuse în racem terminal, pe un peduncul fistulos. Fruct, capsulă.

Intrare: Scilla (gen de plante)
Scilla (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Scilla