17 definiții pentru violetă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

viole sf [At: COSTINESCU / P: vi-o~ / Pl: ~te / E: fr violette] 1 (Bot) Toporaș (Viola odorata). 2 (Prc) Floarea violetei (1). 3 (Îc) ~-africană (sau -de-Zanzibar) Plantă din familia gesneriaceelor, originară din Africa orientală, cu frunze cordate, cu flori violete asemănătoare celor ale violetei (2), neparfumate (Saintpaulia ionantha). 4 (Bot; reg; îc) ~-de-noapte Stupiniță (Platanthera bifolia).

viole s.f. (bot.) 1 Nume dat mai multor plante erbacee din familia violaceelor, dintre care cea mai cunoscută este o specie sălbatică, cultivată și în grădină, cu florile violacee și cu miros plăcut (Viola odorata); toporaș, viorea, viorică. ♦ Restr. Floarea acestei plante. 2 Violetă africană (sau de Zanzibar) = plantă din familia gesneriaceelor, originară din Africa, cu frunzele cordate, cu florile violete, neparfumate (Saintpaulia ionantha). • sil. vi-o-. pl. -e. /<fr. violette.

VIOLÉTĂ, violete, s. f. Viorea. Violetele de Parma în decembrie, aduse cu avionul, nu sînt destul de fragile. SEBASTIAN, T. 354.

VIOLÉTĂ s.f. (Bot.) Viorea, toporaș, micșunea; violă2. [Pron. vi-o-. pl. -te. / < fr. violette]

VIOLÉTĂ ~e f. v. VIOREA. /<fr. viollette

VIOLÉT, -Ă, violeți, -te, adj., s. n., s. f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S. n. Culoare fundamentală a spectrului luminii, situată la capăt, după indigo; culoarea violet (1). 3. S. f. (Bot.) Toporaș. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violet.

violet, [At: (a 1779) FURNICĂ, I. C. 92 / P: vi-o~ / Pl: ~eți, ~e a, (rar) ~uri sn / E: fr violet, ger violett] 1 a De culoarea florii de viorea Si: (reg) meruc. 2 a Care are culoarea intermediară între roșu și albastru închis Si: (reg) meruc. 3 sn Culoare violetă (2) Si: (reg) viorint1 (4). 4 sn A șaptea culoare a spectrului solar, care urmează după indigo Si: (reg) viorint1 (5). 5 sn Materie colorantă de culoare violetă (2). 6 sn (Îs) ~ de gențiană Substanță sub formă de pulbere cristalină sau de cristale de culoare cenușie, ușor solubilă în apă și în alcool, folosită ca antiseptic, ca antimicotic etc.

violet, -ă adj., s.n. 1 adj. Care este de culoarea florii de viorea; care are culoarea intermediară între roșu și albastru; mov. Un lampion care lăsa o lumină violetă (BACOV.). 2 s.n. Culoarea violetei, ultima dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată la marginea acestuia, spre lungimile de undă mari. 3 s n. Materie colorantă de culoare violetă; vopsea violetă. Violet de gențiană = substanță sub formă de pulbere verde-închis, solubilă în apă, în alcool, în glicerină, insolubilă în eter, folosită ca medicament antiseptic și antihelmintic. • sil. vi-o-. pl. -ți, -te. /<fr. violet.

VIOLÉT, -Ă, violeți, -te, adj., s. n., s. f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S. n. Culoare violetă (1), ultima din spectrul solar (după indigo); culoarea viorelei. 3. S. f. (Bot.) Toporaș. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violet.

VIOLÉT, -Ă I. adj., s. n. (de) culoarea violetei (II); vioriu, mov; liliachiu. II. s. f. violă2. (< fr. violet, /II/ violette)

*violét, -étă adj. (fr. violet, d. violette, viorea, dim. d. vfr. viole, lat. viola, viorea; it. violetto). Intermediar între albastru și roș, ca petalele viorelelor, vioriŭ. S. f., pl. e. Viorea saŭ un fel de viorea. S. n., pl. urĭ. Coloarea violetă. V. vînăt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

viole (desp. vi-o-) s. f., g.-d. art. violetei; pl. violete

viole (vi-o-) s. f., g.-d. art. violetei; pl. violete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIOLE s. (BOT.; Viola odorata) toporaș, viorea, (rar) violă, (reg.) călțunaș, cîrligel, cocoșel, garoafă, găurea, micsandră, micșunea, nemțoaică, tămîioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunțele (pl.), zambilă-de-cîmp.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SAINTPAULIA H. Wendl., VIOLETE DE AFRICA, VIOLETE DE USAMBARA, fam. Gesneriaceae. Gen originar din estul Africii, cca 10 specii și cca 800 soiuri care se diferențiază prin forma frunzelor, a florilor și prin culoarea lor. Cuprinde plante erbacee, aproape fără tulpini sau cu tulpini foarte scurte, cărnoase, pubescente, vivace. Frunze lung-pețiolate, des-cărnoase, deseori formînd o rozetă. Flori albastre-violete (pe tip 5 cu crestături, tub floral foarte scurt, margine cu 2 buze întinse, 2 stamine fertile cu antere mari, galbene, rotunde și stamine sterile mici, disc inelat, ovat-pubescent) dispuse în cime laxe, lung-pedunculate. Fruct, capsulă, de obicei alungită, cu 2 loji slab conturate, semințe foarte mici.

Intrare: violetă
  • silabație: vi-o- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viole
  • violeta
plural
  • violete
  • violetele
genitiv-dativ singular
  • violete
  • violetei
plural
  • violete
  • violetelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

viole, violetesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.