opțiuni
  • info

11 definiții pentru vinaț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINAȚ, vinațuri, s. n. (Pop.) (Varietate) de vin. [Pl. și: vinațe] – Probabil lat. vinaceus.

VINAȚ, vinațuri, s. n. (Pop.) (Varietate) de vin. [Pl. și: vinațe] – Probabil lat. vinaceus.

vinaț sn [At: (a. 1756) URICARIUL II, 31/10 / V: (îrg) ~ă (Pl: ~țe) sf / Pl: ~uri, ~e / E: mlp vinaceus] 1-2 (Mpl) (Varietate de) vin (1). 3 (Trs; îf vinață) Tescovină. 4 (Înv) Plantație de vie1 (1). 5 (Înv) Podgorie.

vinaț s.n. (pop.) (Varietate de) vin. Vinațuri străine și indigene (GAN.). • pl. -uri. /lat. pop. vinacĕum.

VINAȚ, vinațuri și vinațe, s. n. (Mai ales la pl.) Fel, varietate de vin. Are strînsă o avere bunicică în bani și vinațuri bine îngrijite. CARAGIALE, O. I 283. Potgoria Cotnarii [este] vestită prin vinațele sale. NEGRUZZI, S. I 183. Și la zarea focului Stau voinicii codrului... Știu că beau vinațe reci Și că frig vro cinci berbeci. ALECSANDRI, P. P. 262. ♦ (Regional) Vinars.

VINAȚ ~uri n. mai ales la pl. pop. Varietăți de vinuri. [Pl. și vinațe] /<lat. vinaceus

vinaț n. soiuri de vin: zece feluri de vinațe Al. [Lat. (HORTUS) VINACEUS].

vináț n., pl. urĭ (lat. vináceus, de strugurĭ, de vin. Cp. cu cîrnaț, laț, găĭnaț). Pl. Est. Vinurĭ, felurĭ de vin.

vinață sf vz vinaț

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!vinaț (pop.) s. n., pl. vinațuri

vinaț (pop.) s. n., pl. vinațuri/vinațe

vinaț s. n., pl. vinațuri/vinațe

Intrare: vinaț
vinaț1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinaț
  • vinațul
  • vinațu‑
plural
  • vinațuri
  • vinațurile
genitiv-dativ singular
  • vinaț
  • vinațului
plural
  • vinațuri
  • vinațurilor
vocativ singular —
plural —
vinaț2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinaț
  • vinațul
  • vinațu‑
plural
  • vinațe
  • vinațele
genitiv-dativ singular
  • vinaț
  • vinațului
plural
  • vinațe
  • vinațelor
vocativ singular —
plural —
vinață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vinaț, vinațurisubstantiv neutru

  • 1. popular Varietate de vin. DEX '09 DLRLC DEX '98 NODEX
    • format_quote Are strînsă o avere bunicică în bani și vinațuri bine îngrijite. CARAGIALE, O. I 283. DLRLC
    • format_quote Potgoria Cotnarii [este] vestită prin vinațele sale. NEGRUZZI, S. I 183. DLRLC
    • format_quote Și la zarea focului Stau voinicii codrului... Știu că beau vinațe reci Și că frig vro cinci berbeci. ALECSANDRI, P. P. 262. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.