O definiție pentru vinărici (vb.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vinărici2 vt [At: (a. 1742) IORGA, S. D. I, 300 / Pzi: ~icesc / E: vinărici1] (Îvr) A încasa vinăriciul1 (1).
Intrare: vinărici (vb.)
| verb (VT406) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)