19 definiții pentru vilegiatură
din care- explicative (14)
- morfologice (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VILEGIATURĂ, vilegiaturi, s. f. Concediu, vacanță etc. petrecută de cineva în afara locului său de domiciliu. [Pr.: -gi-a-. – Var.: (pop.) viligiatură s. f.] – Din fr. villégiature.
VILEGIATURĂ, vilegiaturi, s. f. Concediu, vacanță etc. petrecută de cineva în afara locului său de domiciliu. [Pr.: -gi-a-. – Var.: (pop.) viligiatură s. f.] – Din fr. villégiature.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
vilegiatură sf [At: NEGRUZZI, S. I, 106 / P: ~gi-a~ / V: (rar) ~lig~ / S și: (îvr) ville~ / Pl: (rar) ~ri / E: fr villégiature] 1 Petrecere a unei perioade de timp (în cursul vacanței sau al concediului) la țară, într-o stațiune balneoclimaterică, într-o localitate de interes turistic etc. 2 Călătorie de plăcere. 3 (Nob) Plimbare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vilegiatură s.f. Petrecere a unei perioade de timp (vacanță sau concediu de odihnă) la țară sau într-o stațiune balneo-climaterică într-o localitate de interes turistic, peste hotare etc. • sil. -gi-a-. pl. -i. și (pop.) viligiatură s.f. /<fr. villégiature, it. villeggiatura.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VILEGIATURĂ s. f. (Și în forma viligiatură) Petrecere a unei perioade de timp (în cursul unei vacanțe sau al unui concediu) la țară, la munte sau pe malul mării. Eram hotărît să văd în toți tovarășii mei de vilegiatură niște oameni buni și foarte cumsecade. SADOVEANU, O. VI 521. Nadina povesti cîte ceva din vilegiatura ei prelungită. REBREANU, R. I 157. [Coșbuc] n-a venit la sat în vilegiatură, ca să guste viața cîmpenească, el singur e copil al satului. GHEREA, ST. CR. III 123. Situațiunea Cotnarului, încungiurat de vii, livezi și păduri, făcea încîntătoare vilegiatura domnească. NEGRUZZI, S. I 106. ◊ (Glumeț, în legătură cu animalele) Știi dumneata că [țiparul] vine în apele noastre numai în viligiatură? C. PETRESCU, C. V. 191. – Pronunțat: -gi-a-. – Variantă: viligiatură s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VILEGIATURĂ s.f. Interval de timp, vacanță petrecută la țară sau într-o stațiune balneoclimatică. [Pron. -gi-a-, var. viligiatură s.f. / cf. fr. villégiature, it. villeggiatura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VILEGIATURĂ s. f. interval de timp, vacanță petrecută la țară sau într-o stațiune balneoclimatică. (< fr. villégiature)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VILEGIATURĂ ~i f. Petrecere a unei perioade de timp, mai ales a vacanțelor (de vară), în afara orașului (la țară sau într-o stațiune balneară). [G.-D vilegiaturii; Sil. -gi-a-] /<fr. villégiature
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vilegiatură f. ședere la țară în timpul verei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*vilegiatúră f., pl. ĭ (fr. villégiature, d. it. villeggiatura). Petrecere la țară saŭ într’o stațiune balneară saŭ climatică p. odihnă: a pleca în vilegiatură, a face o lungă vilegiatură. V. sezon.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VILIGIATURĂ s. f. v. vilegiatură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VILIGIATURĂ s. f. v. vilegiatură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
VILIGIATURĂ s. f. v. vilegiatură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viligiatură sf vz vilegiatură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vilegiatura vb. I. intr. A merge în vilegiatură. • sil. -gi-a-. prez.ind. -ez. /<fr. villégiaturer.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
viligiatură s.f. v. vilegiatură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VILIGIATURĂ s.f. v. vilegiatură.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vilegiatură (desp. -gi-a-) s. f., g.-d. art. vilegiaturii; pl. vilegiaturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vilegiatură (-gi-a-) s. f., g.-d. art. vilegiaturii; pl. vilegiaturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vilegiatură s. f. (sil. -gi-a-), g.-d. art. vilegiaturii; pl. vilegiaturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vilegiatură
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
vilegiatură, -ri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: -gi-a-
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vilegiatură, vilegiaturisubstantiv feminin
- 1. Concediu, vacanță etc. petrecută de cineva în afara locului său de domiciliu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Eram hotărît să văd în toți tovarășii mei de vilegiatură niște oameni buni și foarte cumsecade. SADOVEANU, O. VI 521. DLRLC
- Nadina povesti cîte ceva din vilegiatura ei prelungită. REBREANU, R. I 157. DLRLC
- [Coșbuc] n-a venit la sat în vilegiatură, ca să guste viața cîmpenească, el singur e copil al satului. GHEREA, ST. CR. III 123. DLRLC
- Situațiunea Cotnarului, încungiurat de vii, livezi și păduri, făcea încîntătoare vilegiatura domnească. NEGRUZZI, S. I 106. DLRLC
- (În legătură cu animalele) Știi dumneata că [țiparul] vine în apele noastre numai în viligiatură? C. PETRESCU, C. V. 191. DLRLC
-
etimologie:
- villégiature DEX '09 DEX '98 DN