15 definiții pentru vilă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÍLĂ, vile, s. f. 1. Denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi. 2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină. 3. (În Evul Mediu) Denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban). – Din lat., fr., it. villa.

vi1 sf [At: AR (1838), 1701/3 / S și: (înv) villa / Pl: ~le / E: fr villa, lat villa] 1 Casă spațioasă, construită într-un stil arhitectonic particular, de obicei înconjurată de grădină, folosită ca locuință sau destinată găzduirii de vilegiaturiști. 2 (În Imperiul Roman) Reședință somptuoasă, construită în apropierea unui oraș, care era folosită de aristocrație ca loc de vilegiatură. 3 (În Imperiul Roman) Clădire sau ansamblu de clădiri care includea locuința proprietarului și anexele gospodăriei, situată pe un domeniu rural. 4 (În Renaștere, în Italia) Reședință somptuoasă constuită în stilul vilei romane. 5 (În Evul Mediu) Denumire generică pentru diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent, domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban).

vi s.f. 1 Casă luxoasă (înconjurată de grădină), folosită ca locuință sau destinată găzduirii de vilegiaturiști. 2 (în Roma antică) Reședință rurală somptuoasă a marilor proprietari de sclavi. ♦ Ext. Locuință luxoasă a membrilor aristocrației romane. 3 (în Ev. Med.) Denumire dată unor forme de așezări: obștea țărănească, satul liber, satul dependent, domeniul stăpînului feudal și, uneori, centrul urban. • pl. -e. /<lat. villa, -ae, fr., it. villa.

VÍLĂ, vile, s. f. 1. Denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi. 2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină. 3. (În evul mediu) Denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban). – Din lat., fr., it. villa.

VÍLĂ, vile, s. f. Casă înconjurată de grădină, construită de obicei într-un stil particular, în afară de centrul orașului, la țară sau în stațiuni balneo-climaterice. Crama, Coroanele negre ale nucilor, vila mare cît un castel... rămaseră în urmă. DUMITRIU, N. 264. Iată vilele răzlețe Cu ciudate turnulețe! COȘBUC, P. I 168. Vile atrăgătoare răsar dintre copaci. VLAHUȚĂ, O. A. II 153.

VÍLĂ s.f. 1. Reședință rurală în Imperiul roman sau în evul mediu. 2. Casă elegantă înconjurată de grădină. [< fr. villa, it., lat. villa].

VÍLĂ s. f. 1. reședință rustică în Imperiul Roman sau în evul mediu. 2. casă elegantă înconjurată de grădină. (< fr., it., lat. villa)

VÍLĂ ~e f. Casă cu grădină în jur, construită, mai ales, în afara orașului sau într-o stațiune balneoclimatică. /<fr., lat. villa

vilă f. casă elegantă la țară sau prin împrejurimile unui oraș.

*vílă f., pl. e (lat. villa, casă la țară). Casă elegantă nu prea mare la țară orĭ într’o stațiune balneară saŭ climatică orĭ și în oraș.

bloc-vílă s. n. Bloc mic, cu aspect de vilă ◊ „În timpul verii [...] s-au înălțat mai multe blocuri-vilă [...]” Sc. 8 XI 74 p. 4 (din bloc + vilă; v. Coman Lupu în CL 1/83 p. 53)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vi s. f., g.-d. art. vilei; pl. vile

vi s. f., g.-d. art. vilei; pl. vile

vílă s. f., g.-d. art. vílei; pl. víle

Intrare: vilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vi
  • vila
plural
  • vile
  • vilele
genitiv-dativ singular
  • vile
  • vilei
plural
  • vile
  • vilelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vi, vilesubstantiv feminin

  • 1. Denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Crama, coroanele negre ale nucilor, vila mare cît un castel... rămaseră în urmă. DUMITRIU, N. 264.
    • format_quote Iată vilele răzlețe Cu ciudate turnulețe! COȘBUC, P. I 168.
    • format_quote Vile atrăgătoare răsar dintre copaci. VLAHUȚĂ, O. A. II 153.
  • 3. în Evul Mediu Denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban). DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.