15 definiții pentru viespar (zool.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIESPÁR, (1) viespare, s. n., (2, 3) viespari, s. m. 1. S. n. Cuib de viespi. ♦ Fig. Mulțime de ființe care mișună. ♦ Fig. Loc periculos, primejdios. 2. S. m. (Entom.) Gărgăun. 3. S. m. (Ornit.) Albinărel. – Viespe + suf. -ar.

viespar [At: (a. 1703) FN 123 / V: (reg) aves~ sm, văs~ sm, ves~ smn, vias~ (Pl și: viasparuri sn) smn, vicsar, ~prar smn, vipsar, vis~, / Pl: ~i sm, ~e sn / E: viespe + -ar] 1 sm (Ent; pop) Viespe (1) (Vespa vulgaris). 2 sm (Ent; pop; șîc ~-rău) Gărgăun (Vespa crabro). 3 sm (Ent; reg; îf văspar) Bondar (Bombus terrestris). 4 sm (Ent; reg) Streche (Hypoderma bovis). 5 sn, (reg) sm Cuib de viespi (1) Si: viespărie (2), (reg) viespariță (1), viesparniță (1), viespăriță (1). 6 sn, (reg) sm (Pex) Totalitatea viespilor (1) din viespar (5) Si: (reg) viespariță (2), viesparniță (2), viespăriță (2). 7 sn (Fig) Colectivitate de oameni ostili unii față de alții Si: viespărie (3), (reg) viesparniță (3). 8 sn (Fig) Loc în care se află un viespar (7) de oameni. 9 sm Pasăre migratoare, de mărimea unei turturele, viu colorată pe corp cu roșu, galben, negru și albastru-verzui, cu cioc lung și curbat, cu coadă lungă și ascuțită, care trăiește prin malurile lutoase ale unor ape și care se hrănește mai ales cu albine și viespi Si: albinărel, prigoare, (rar) ploier, (înv; liv) merop, (reg) albinel, furnicar, pietrar, ploiește, ploiete, presură1, prigorean, prigoruie, viespariță (3), viespăriță (3), ciuma-albinelor, lupul-albinelor, mâncătoare-de-albine (Merops apiaster). 10 sm Pasăre răpitoare, de zi, de mărimea unei găini, brună-întunecată pe spate și brună-deschis pe fața ventrală, care se hrănește mai ales cu viespi și albine Si: (reg) prigoare (Pernis apivorus apivorus).

VIESPÁR, (1) viespare, s. n., (2,3) viespari, s. m. 1. S. n. Cuib de viespi. ♦ Fig. Mulțime de ființe care mișună. ♦ Fig. Loc periculos, primejdios. 2. S. m. (Entom.) Gărgăun. 3. S. m. (Ornit.) Albinărel. – Viespe + suf. -ar.

VIESPÁR, (1) viespare, s. n., (2, 3) viespari,s. m. Cuib de viespi. Au fost vîrîți într-un tîrg plin nu ca un stup, ci ca un viespar. SADOVEANU, Z. C. 344. (Cu pronunțare regională) Scorburile sălciilor bătrîne erau pline de vespare. SANDU-ALDEA, U. P. 106. 2. (Entom.) Gărgăun. 3. (Ornit.) Albinărel.

VIESPÁR2 ~i m. 1) Viespe mare de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un bâzâit puternic în timpul zborului; gărgăun. 2) Pasăre răpitoare de talie mijlocie, care se hrănește, mai ales, cu albine și viespi; albinar; albinărel. [Sil. vies-] /viespe + suf. ~ar

viespar n. 1. cuib de viespe; 2. fig. adunătură de oameni răi: să scape de viespar. ║ m. Zool. Munt. prigoare (care se nutrește cu viespi).

vĭespár (vest) și vespár (est) n., pl. e (d. vĭespe). Cuĭb de vĭespĭ. Fig. Societate plină de discordie și răutate: a cădea într’un vĭespar. S. m. (neol. după fr. guépier). Prigoare.

prigoare f. 1. V. prihoriu; 2. pasăre ce se hrănește cu albine și de aceea numită albinărel sau viespar (Merops apiaster). [Lit. arsură (v. prigorì), după coloarea roșiatică a pieptului acestei păsări].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viespár1 (insectă, pasăre) s. m., pl. viespári

viespár (insectă, pasăre) s. m., pl. viespári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIESPÁR s. 1. (reg.) viespariță, viespărie. (~ul plin de viespi se afla într-un frunzar.) 2. v. prigorie.

VIESPÁR s. v. bărzăun, gărgăun.

viespar s. v. BĂRZĂUN. GĂRGĂUN.

VIESPAR s. 1. (reg.) viespariță, viespărie. (~ plin de viespi se afla într-un frunzar.) 2. (ORNIT.; Merops apiaster) albinărel, furnicar, prigorie, (reg.) albinar, albinel, ploier, ploiește, ploiete, prigorean, viespariță, ciuma-albinelor, lupul-albinelor, (înv.) merop.

Intrare: viespar (zool.)
viespar2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viespar
  • viesparul
  • viesparu‑
plural
  • viespari
  • viesparii
genitiv-dativ singular
  • viespar
  • viesparului
plural
  • viespari
  • viesparilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viespar (zool.)

etimologie:

  • Viespe + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09