10 definiții pentru viermănar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIERMĂNAR, viermănari, s. m. Insectă de forma unei muște, cu capul de culoare galbenă, care se hrănește cu resturi de carne sau de materii vegetale intrate în putrefacție (Sarcophaga carnaria). – Din vierme.

VIERMĂNAR, viermănari, s. m. Insectă de forma unei muște, cu capul de culoare galbenă, care se hrănește cu resturi de carne sau de materii vegetale intrate în putrefacție (Sarcophaga carnaria). – Din vierme.

viermănar sm [At: MARIAN, INS. 382 / Pl: ~i / E: vierme] Insectă vivipară asemănătoare cu musca (1), care se hrănește cu resturi de carne sau de materii vegetale intrate în putrefacție Si: (reg) matcă, muscar1, muscoi, mușină, mușiniță, gâză-de-viermi, musca-câinelui, muscă-albastră, muscă-de-hoit, muscă-de-viermi, muscă-răsunătoare, muscă-veninoasă, muscă-verde, muscă-vânătă (Sarcophaga carnaris).

viermănar s.m. (entom.) Insectă de forma unei muște, cu capul de culoare galbenă, care se hrănește cu resturi de carne sau cu țesuturi vegetale intrate în putrefacție (Sarcophaga carnaria). • pl. -i. /vierme + -ănar.

VIERMĂNAR, viermănari, s. m. (Regional) Muscă de culoare galbenă, care se hrănește cu resturi de carne sau de materii vegetale intrate în putrefacție (Sarcophaga carnaria ).

VIERMĂNAR ~i m. Insectă asemănătoare unei muște, de culoare galbenă-surie, care se hrănește cu materii organice în proces de putrefacție. /Din vierme

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

viermănar (desp. vier-) s. m., pl. viermănari

viermănar (vier-) s. m., pl. viermănari

viermănar s. m., pl. viermănari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIERMĂNAR s. (ENTOM.; Sarcophaga carnaris) (reg.) muscă-albastră, muscă-de-hoit, muscă-de-viermi, muscă-veninoasă, muscă-verde, muscă-vânătă.

VIERMĂNAR s. (ENTOM.; Sarcophaga carnaris) (reg.) muscă-albastră, muscă-de-hoit, muscă-de-viermi, muscă-veninoasă, muscă-verde, muscă-vînătă.

Intrare: viermănar
viermănar substantiv masculin
  • silabație: vier-mă-nar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viermănar
  • viermănarul
  • viermănaru‑
plural
  • viermănari
  • viermănarii
genitiv-dativ singular
  • viermănar
  • viermănarului
plural
  • viermănari
  • viermănarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

viermănar, viermănarisubstantiv masculin

  • 1. Insectă de forma unei muște, cu capul de culoare galbenă, care se hrănește cu resturi de carne sau de materii vegetale intrate în putrefacție (Sarcophaga carnaria). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
  • vierme DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.