VIȘIN, vișini, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dințate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus cerasus). ◊ Vișin sălbatic = vișinel (2). Vișin turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (utilizat la confecționarea lulelelor), cu frunzele plăcut mirositoare, folosite drept condiment, cu flori albe și cu fructe mici, negre, amărui (Prunus mahaleb). – Din vișină (derivat regresiv).

vișin² s [At: DOSOFTEI, PS. 293/12 / V: (înv) ~ă sf / Pl: ? / E: mgr βύσιννος „de in” pcf βύσιννον „vișină”] (Înv) Țesătură fină de in, de cânepă sau de mătase.

vișin¹ sm [At: (a. 1670) URICARIUL XXV, 277 / V: (înv) ~șn, (reg) jiș~, virșân, visăn, visân, ~șen, ~e / Pl: ~i, (reg) ~șeni / E: drr vișină] 1 Pom fructifer din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dințate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele lui comestibile Si: (reg) vișinar (1) (Cerasus vulgaris). 2 (Îc) ~-sălbatic (sau ~-pitic) Arbust din familia rozaceelor, cu flori albe și fructe mici, sferice, roșii-purpurii, foarte acre Si: cireș-de-Bărăgan, cireș-pitic, vișinel (3) (Cerasus fruticosa). 3 (Îc) ~-turcesc Arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (întrebuințat la confecționarea pipelor), cu frunze plăcut mirositoare (folosite drept condiment), cu flori albe și cu fructe mici, negre, amărui, necomestibile Si: mahaleb, (reg) antep (Prunus mahaleb).

vișin s.m. (bot.) Pom fructifer, din familia rozaceelor, cu frunzele lucioase, dințate, cu florile albe, cu fructele sferice de culoare roșie-închisă (Prunus cerasus). • Vișin sălbatic = vișinel (Prunus fructicosa). Vișin turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (folosit la confecționarea lulelelor), cu frunzele plăcut mirositoare, întrebuințate drept condiment, cu florile albe și cu fructele mici, negre, amărui (Prunus mahaleb); (reg.) vișinar. • pl. -i. și (reg.) vișine s.m. /de la vișină, prin derivare regresivă.

VIȘIN, vișini, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dințate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus cerasus). ◊ Vișin sălbatic = vișinel (2). Vișin turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (întrebuințat la confecționarea lulelelor), cu frunzele frumos mirositoare, întrebuințate drept condiment, cu flori albe și cu fructe mici, negre, amărui (Prunus mahaleb). – Din vișină (derivat regresiv).

VIȘIN, vișini, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus cerasus). Prin vișin vîntul în grădină, Cătind culcuș mai bate-abia Din aripi, și-n curînd s-alină. COȘBUC, P. II 50. Așa joacă tinerii, Cind înfloresc vișinii. TEODORESCU, P. P. 332. ◊ Compuse: vișin-sălbatic = vișinel (2); vișin-turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu flori albe, cu fructe mici, negre, amărui, cu lemnul tare, întrebuințat la confecționarea lulelelor, cu frunzele, frumos mirositoare, întrebuințate ca condiment (Prunus mahaleb ). – Variantă: vișen (NEGRUZZI, S. I 96) s. m.

VIȘIN ~i m. Pom fructifer cu frunze lucioase, dințate și cu flori albe, având fructe mici, rotunde, cărnoase, de culoare roșie și cu gust acrișor. ◊ ~ turcesc arbust cu flori albe și cu fructe mici, negre, amărui la gust, ale cărui frunze mirositoare se folosesc drept condiment, iar lemnul, pentru confecționarea lulelelor. ~ sălbatic. v. VIȘINEL. /Din vișină

vișin m. 1. cireș cu fructe acrișoare (Prunus cerasus); 2. (turcesc) arbust din al cărui lemn roșu, tare și plăcut mirositor, se fac bastoane și țigarete, iar cu frunzele-i se aromatizează vânatul (Prunus mahaleb). [V. vișină].

víșin m. (d. vișină). Un fel de cireș cu fructele acrișoare (prúnus cérasus orĭ cérasus vulgáris), originar din Asia Mică. E foarte cultivat la noĭ și crește și sălbatic. E întrebuințat la hotarele viilor, ca și salcîmu. Vișin turcesc, mălin.

virșân sm vz vișin¹

visăn sm vz vișin¹

visân sm vz vișin¹

vișen sm vz vișin¹

vișină² sf vz vișin²

vișine² sm vz vișin¹

vișn sm vz vișin¹

vișine s.m. v. vișin.

VIȘEN s. m. v. Vișin.

vișin s. m., pl. vișini

vișin s. m., pl. vișini

vișin s. m., pl. vișini

VIȘIN s. (BOT.) vișin-sălbatic (Prunus fructicosa) = vișinel, cireș-de-Bărăgan, cireș-pitic; vișin turcesc (Prunus mahaleb) = mahaleb, (reg.) antep, mălin.

VIȘIN s. (BOT.) vișin-sălbatic (Prunus fructicosa) = vișinel, cireș-de-Bărăgan, cireș-pitic; vișin turcesc (Prunus mahaleb) = mahaleb, (reg.) antep, mălin.

Prunus cerasus L., « Vișin ». Specie care înflorește primăvara. Flori albe, caliciul cu 5 sepale verzi, corolă cu 5 petale. Frunze de la eliptice la ovoide, lungi pînă la 8 cm, verzi, glabre, lucioase, dințate, cu pețioli cca 4 cm lungime, fără sau rar cu glandule. Arbore pînă la 10 m înălțime, cu scoarță neagră. Fructe, drupe globuloase, roșii-închis, comestibile.

Prunus glandulosa Thunb., « Vișin japonez ». Specie care înflorește primăvara. Flori albe sau roz, cîte 2-3 în fascicule. Frunze ovate, pînă la 9 cm lungime, lanceolate. Arbust, 1,5 m înălțime. Fructe roșii, mici.

Prunus mahaleb L., « Vișin turcesc ». Specie care înflorește primăvara. Flori mici, albe, plăcut mirositoare (corolă cu 5 petale alungit-eliptice, întregi). Frunze mici, rotund-ovate, plane, glabre, lucitoare, pe partea inferioară pubescente, verzi, pețiolate, fin-dentate pe margini. Arbore pînă la 10 m înălțime, rar arbust, cu scoarță lucioasă, brună, neagră. Fructe, drupe negre, sferice, mici, amare.