18 definiții pentru vexațiune vexație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEXAȚIÚNE, vexațiuni, s. f. (Livr.) Faptul de a vexa; vorbă, faptă, atitudine care supără, jignește, contrariază. [Pr.: -ți-u-. – Var.: vexáție] – Din fr. vexation, lat. vexatio, -onis.

vexațiune sf [At: AR (1829), 2162/44 / V: vesa~, ~ie, (îvr) ~xăț~, ~xăciu~ / Pl: ~ni / E: lat vexatio, -onis, fr vexation] 1 Nedreptate (din partea unei autorități) Si: (înv) vesatură (1). 2 Persecuție (din partea unei autorități) Si: (înv) vesatură (2). 3 (Ccr) Act de injustiție Si: (înv) vesatură (3). 4 Jignire. 5 (Pex) Contrariere. 6 (Ccr) Vorbă, faptă, atitudine care vexează (3) Si: jignire, ofensare. 7 (Ccr) Vorbă, faptă, atitudine care contrariază.

vexațiune s.f. 1 Faptul de a vexa; vorbă, faptă, atitudine care supără, jignește, contrariază. 2 Nedreptate; persecuție (din partea unei autorități). • pl. -i. și vexație s.f. /<fr. vexation, lat. vexatĭo, -onis.

VEXAȚIÚNE, vexațiuni, s. f. (Livr.) Faptul de a vexa; vorbă, faptă, atitudine care supără, jignește, contrariază. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. vexation, lat. vexatio, -onis.

VEXAȚIÚNE, vexațiuni, s. f. Vorbă sau faptă care supără, jignește, contrariază.

VEXAȚIÚNE s.f. (Liv.) Vorbă, faptă care vexează. [Pron. -ți-u-, var. vexație s.f. / cf. fr. vexation, lat. vexatio].

VEXAȚIÚNE s. f. vorbă, faptă care vexează. (< fr. vexation, lat. vexatio)

VEXAȚIÚNE ~i f. livr. Manifestare care vexează; vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva; jignire; insultă; ofensă; injurie. /<lat. vexatio, ~onis, fr. vexation

*vexațiúne f. (lat. vexátio, -ónis). Acțiunea de a vexa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!vexațiúne (-ți-u-)/vexáție (-ți-e) (livr.) s. f., g.-d. art. vexațiúnii/vexáției; pl. vexațiúni/vexáții

vexațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. vexațiúnii; pl. vexațiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VEXAȚIÚNE s. v. afront, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință.

vexațiune s. v. AFRONT. INJURIE. INSULTĂ. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUȘINE. UMILINȚĂ..

Intrare: vexațiune
vexațiune substantiv feminin
  • silabație: ve-xa-ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vexațiune
  • vexațiunea
plural
  • vexațiuni
  • vexațiunile
genitiv-dativ singular
  • vexațiuni
  • vexațiunii
plural
  • vexațiuni
  • vexațiunilor
vocativ singular
plural
  • silabație: ve-xa-ți-e info
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vexație
  • vexația
plural
  • vexații
  • vexațiile
genitiv-dativ singular
  • vexații
  • vexației
plural
  • vexații
  • vexațiilor
vocativ singular
plural

vexațiune vexație

etimologie: