15 definiții pentru verigă

VERÍGĂ, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț. ♦ Fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase utilizări tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verighetă. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei. 5. (Reg.) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. 6. (În sintagma) Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod și un cap, care se lasă la tăierea viței-de-vie. – Din sl. veriga.

VERÍGĂ, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț. ♦ Fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase întrebuințări tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verighetă. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei. 5. (Reg.) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. 6. (În sintagma) Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod și un cap, care se lasă la tăierea viței de vie. – Din sl. veriga.

VERÍGĂ, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț; za. Dacă se rupe o verigă, tot lanțul se desface.Fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă, sector al unui ansamblu. Partidul Muncitoresc Romîn duce o politică de întărire a statului, de întărire a tuturor verigilor sale, de întărire a capacității sale de apărare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 33. El trebuie să fie veriga dintre marea negustorime și boierii fruntași ai țării. CAMIL PETRESCU, O. II 395. 2. Inel de metal (avînd numeroase întrebuințări). Constată că la ușa lui... lacătul era pus la amîndouă verigele. C. PETRESCU, C. V. 42. Ghiță are o verigă de sîrmă, pe care sînt înșirate semnele turmelor. SLAVICI, O. I 152. Un grindei de stejar stă prins în zid de amîndouă laturile, iar în mijloc este o verigă ruginită de care se anina ștreangul. NEGRUZZI, S. I 311. 3. (Popular) Verighetă. În tăcere, puse-o verigă în degetul Mibei, alta-n degetul lui Albert și-i binecuvîntă. VLAHUȚĂ, O. A. III 54. Am o rîză de verigă Ș-o drăguță-n Șeica-Mică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 363. 4. (Regional) Fiecare dintre inelele care formează toracele albinei. 5. (Regional) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. Cîteodată ostrovul se alipește de mal, făcînd parte din el, iar brațul persistă ca un braț lateral al Dunării care trece prin luncă, numit o verigă. ANTIPA, P. 192.

verígă s. f., g.-d. art. verígii; pl. verígi

verígă s. f., g.-d. art. verígii; pl. verígi

VERÍGĂ s. 1. v. za. 2. v. toartă. 3. v. belciug.

VERÍGĂ s. v. inel, lanț, verighetă.

verígă (-gi), s. f.1. Inel. – 2. Cerc. – Mr. vărigă, megl. virigă. Sl. veriga (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453; Conev 58), cf. bg., sb., slov., rus. veriga.Der. verigar, s. m. (arbust, Rhamnus cathartica); verigaș, s. m. (înv., codoș, intrigant); verigașe, s. f. (înv., codoașă); verigășie, s. f. (codoșlîc); verigășos, adj. (de codoș); verigat, adj. (prins în verigi, strîns; se zice și despre oile cu cercuri albe pe picioare); verigel, s. m. (o plantă parazită, Orobanche caryophyllacea); verighetă, s. f. (inel de nuntă).

VERÍGĂ ~gi f. 1) Fiecare dintre inelele unui lanț. 2) Piesă în formă de inel, având diferite întrebuințări tehnice. 3) fig. Parte componentă a unui ansamblu, care servește drept element de legătură. 4) pop. Inel fără piatră, de obicei din metal prețios, purtat drept simbol al legăturii dintre logodnici sau dintre soți; verighetă. [G.-D. verigii] /<sl. veriga

verígă f., pl. ĭ (vsl. veriga, lanț; sîrb. bg. „lanț”, la pl. „cătușĭ”. Cp. cu gheară). Inel de lanț. Veriguță de logodnă. Halcă, inel gros atîrnat (de ex., la o luntre). Pl. Marĭ halcale atîrnate de frînghiĭ ca să te apucĭ cu mînile de ele la gimnastică. V. belcĭug.

VERÍGI s. pl. v. cătușe, fiare.

verigă f. inel. [Slav. VERIGA, lanț].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

veri s. v. INEL. LANȚ. VERIGHETĂ.

VERI s. 1. inel, ochi, za, (înv.) rătez. (~ de lanț.) 2. toartă, ureche. (~ cercelului.) 3. belciug, inel. (~ de lacăt.)

verigi s. pl. v. CĂTUȘE. FIARE.

Intrare: verigă
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular veri veriga
plural verigi verigile
genitiv-dativ singular verigi verigii
plural verigi verigilor
vocativ singular
plural

verigă

  • 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: za (s.f.) diminutive: veriguță un exemplu
    exemple
    • Dacă se rupe o verigă, tot lanțul se desface.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Element de legătură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Partidul Muncitoresc Romîn duce o politică de întărire a statului, de întărire a tuturor verigilor sale, de întărire a capacității sale de apărare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 33.
        surse: DLRLC
      • El trebuie să fie veriga dintre marea negustorime și boierii fruntași ai țării. CAMIL PETRESCU, O. II 395.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Parte componentă.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase utilizări tehnice (ca element de fixare).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: inel 3 exemple
    exemple
    • Constată că la ușa lui... lacătul era pus la amîndouă verigele. C. PETRESCU, C. V. 42.
      surse: DLRLC
    • Ghiță are o verigă de sîrmă, pe care sînt înșirate semnele turmelor. SLAVICI, O. I 152.
      surse: DLRLC
    • Un grindei de stejar stă prins în zid de amîndouă laturile, iar în mijloc este o verigă ruginită de care se anina ștreangul. NEGRUZZI, S. I 311.
      surse: DLRLC
  • 3. popular Inel fără piatră, de obicei din metal prețios, purtat drept simbol al legăturii dintre logodnici sau dintre soți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: verighetă 2 exemple
    exemple
    • În tăcere, puse-o verigă în degetul Mibei, alta-n degetul lui Albert și-i binecuvîntă. VLAHUȚĂ, O. A. III 54.
      surse: DLRLC
    • Am o rîză de verigă Ș-o drăguță-n Șeica-Mică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 363.
      surse: DLRLC
  • 4. regional Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 5. regional Braț de apă care împrejmuiește un ostrov.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cîteodată ostrovul se alipește de mal, făcînd parte din el, iar brațul persistă ca un braț lateral al Dunării care trece prin luncă, numit o verigă. ANTIPA, P. 192.
      surse: DLRLC
  • 6. (în) sintagmă Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod și un cap, care se lasă la tăierea viței-de-vie.
    surse: DEX '09

etimologie: