15 definiții pentru verigă

VERÍGĂ, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț. ♦ Fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase utilizări tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verighetă. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei. 5. (Reg.) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. 6. (În sintagma) Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod și un cap, care se lasă la tăierea viței-de-vie. – Din sl. veriga.

VERÍGĂ, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț. ♦ Fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase întrebuințări tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verighetă. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei. 5. (Reg.) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. 6. (În sintagma) Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod și un cap, care se lasa la tăierea viței de vie. – Din sl. veriga.

VERÍGĂ, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț; za. Dacă se rupe o verigă, tot lanțul se desface.Fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă, sector al unui ansamblu. Partidul Muncitoresc Romîn duce o politică de întărire a statului, de întărire a tuturor verigilor sale, de întărire a capacității sale de apărare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 33. El trebuie să fie veriga dintre marea negustorime și boierii fruntași ai țării. CAMIL PETRESCU, O. II 395. 2. Inel de metal (avînd numeroase întrebuințări). Constată că la ușa lui... lacătul era pus la amîndouă verigele. C. PETRESCU, C. V. 42. Ghiță are o verigă de sîrmă, pe care sînt înșirate semnele turmelor. SLAVICI, O. I 152. Un grindei de stejar stă prins în zid de amîndouă laturile, iar în mijloc este o verigă ruginită de care se anina ștreangul. NEGRUZZI, S. I 311. 3. (Popular) Verighetă. În tăcere, puse-o verigă în degetul Mibei, alta-n degetul lui Albert și-i binecuvîntă. VLAHUȚĂ, O. A. III 54. Am o rîză de verigă Ș-o drăguță-n Șeica-Mică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 363. 4. (Regional) Fiecare dintre inelele care formează toracele albinei. 5. (Regional) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. Cîteodată ostrovul se alipește de mal, făcînd parte din el, iar brațul persistă ca un braț lateral al Dunării care trece prin luncă, numit o verigă. ANTIPA, P. 192.

verígă s. f., g.-d. art. verígii; pl. verígi

verígă s. f., g.-d. art. verígii; pl. verígi

VERÍGĂ s. 1. v. za. 2. v. toartă. 3. v. belciug.

VERÍGĂ s. v. inel, lanț, verighetă.

VERÍGI s. pl. v. cătușe, fiare.

verígă (-gi), s. f.1. Inel. – 2. Cerc. – Mr. vărigă, megl. virigă. Sl. veriga (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453; Conev 58), cf. bg., sb., slov., rus. veriga.Der. verigar, s. m. (arbust, Rhamnus cathartica); verigaș, s. m. (înv., codoș, intrigant); verigașe, s. f. (înv., codoașă); verigășie, s. f. (codoșlîc); verigășos, adj. (de codoș); verigat, adj. (prins în verigi, strîns; se zice și despre oile cu cercuri albe pe picioare); verigel, s. m. (o plantă parazită, Orobanche caryophyllacea); verighetă, s. f. (inel de nuntă).

VERÍGĂ ~gi f. 1) Fiecare dintre inelele unui lanț. 2) Piesă în formă de inel, având diferite întrebuințări tehnice. 3) fig. Parte componentă a unui ansamblu, care servește drept element de legătură. 4) pop. Inel fără piatră, de obicei din metal prețios, purtat drept simbol al legăturii dintre logodnici sau dintre soți; verighetă. [G.-D. verigii] /<sl. veriga

verigă f. inel. [Slav. VERIGA, lanț].

verígă f., pl. ĭ (vsl. veriga, lanț; sîrb. bg. „lanț”, la pl. „cătușĭ”. Cp. cu gheară). Inel de lanț. Veriguță de logodnă. Halcă, inel gros atîrnat (de ex., la o luntre). Pl. Marĭ halcale atîrnate de frînghiĭ ca să te apucĭ cu mînile [!] de ele la gimnastică. V. belcĭug.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

verígă s. v. INEL. LANȚ. VERIGHETĂ.

VERÍGĂ s. 1. inel, ochi, za, (înv.) rătéz. (~ de lanț.) 2. toartă, ureche. (~ cercelului.) 3. belciug, inel. (~ de lacăt.)

verígi s. pl. v. CĂTUȘE. FIARE.

Intrare: verigă

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular veri veriga
plural verigi verigile
genitiv-dativ singular verigi verigii
plural verigi verigilor
vocativ singular
plural