vergă sf [At: GHICA, S. 405 / V: (înv) verg (Pl: ~uri) sn / Pl: ~rgi, (rar) ~rge / E: fr vergue] 1 (Nav) Fiecare dintre barele de lemn sau de metal, fixe sau mobile, prinse de arborele unei nave în poziție transversală sau înclinată și care servesc la susținerea velelor sau a saulelor de semnalizare Si: (înv) vargă (32), vergea (34).

vergă s.f. (mar.) Fiecare dintre barele fixe sau mobile (de lemn sau de metal), prinse de arborele unei nave în poziție transversală sau înclinată, care servesc la susținerea velelor sau a saulelor de semnalizare. pl. -gi, -ge. / <fr. vergue, it. verga.

VERGĂ, verge, s. f. Bară de lemn sau de metal, așezată perpendicular pe catargul corăbiei și folosită la susținerea pînzelor. Filoftei îmbrățișa cu privirea scîndurile din fundul bărcii, catargul, verga. DUMITRIU, P. F. 13. Lipiți cu burta de vergă, se smunceau căiînd să se arunce unul pe altul jos, în prăpastia deschisă sub ei. BART, E. 273.

VERGĂ s.f. (Mar.) Bară așezată perpendicular pe catarg pentru susținerea pînzelor. [Pl. -gi, -ge. / < it. verga, cf. fr. vergue].

VERGĂ s. f. (mar.) bară fixată perpendicular pe catarg pentru susținerea velelor. (< fr. vergue, it. verga)

VERGĂ ~gi f. mar. Stinghie care fixează pânzele unei corăbii. /<fr. vergue

verg sn vz vergă

vergă (bară de susținere) s. f., g.-d. art. vergii; pl. vergi

vergă (bară de susținere) s. f., g.-d. art. vergii; pl. vergi

vergă (nav.) s. f., g.-d. art. vergii; pl. vergi