16 definiții pentru venerabil (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENERÁBIL, -Ă, venerabili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care inspiră cel mai profund respect, care este vrednic de o stimă, de o considerație deosebită. ◊ Vârstă venerabilă, se spune despre vârsta unui om foarte bătrân. 2. S. m. (La catolici) Titlu dat unui candidat la beatificare și canonizare, înainte de a deveni fericit și apoi sfânt. – Din fr. vénération.[1]

  1. Etimologie greșită; mai degrabă fr. vénérable. gall

VENERÁBIL, -Ă, venerabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care inspiră cel mai profund respect, care este vrednic de o stimă, de o considerație deosebită. ◊ Vârstă venerabilă, se spune despre vârsta unui om foarte bătrân. – Din fr. vénération.[1]

  1. Etimologie greșită; mai degrabă fr. vénérable. gall

VENERÁBIL, -Ă, venerabili, -e, adj. Care inspiră respect, care este vrednic de cinste, de stimă, de considerație. Mi-am auzit numele pronunțat de venerabila barbă albă de pe catedră. GALACTION, O. I 58. Caii pe cari dorise să joace «venerabila prietenă» au rămas pe drum. CAMIL PETRESCU, U. N. 177. Purta o venerabilă barbă albă pînă la brîu. BART, E. 171. Vederea venerabilă a acestui bătrîn boier, respectat de toată țara insuflă slujitorilor un sintiment de compătimire. BĂLCESCU, O. I 189. Bătrînii albi și venerabili. BOLLIAC, O. 45. ◊ (Substantivat; glumeț) Cum intru, se scoală cu respect și mă poftește pe fotei. «Venerabile»-n sus, «venerabile»-n jos. CARAGIALE, O. I 110.

VENERÁBIL, -Ă adj. Demn de considerație, de respect, de venerație. [Cf. fr. vénérable, lat. venerabilis].

VENERÁBIL, -Ă adj. (și s.) demn de înaltă considerație, de respect, de venerație. (< fr. vénérable, lat. venerabilis)

VENERÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care inspiră sentimente de venerație, de stimă. /<fr. vénérable, lat. venerabilis

venerabil a. demn de venerațiune: om venerabil. ║ m. prezidentul unei loje masonice.

*venerábil, -ă adj. (lat. venerabilis). Demn de venerațiune: un bătrîn, un aer venerabil.

Beda (Venerabilul) m. învățat teolog și istoric englez (673-735).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

venerábil adj. m., pl. venerábili; f. venerábilă, pl. venerábile

venerábil adj. m., pl. venerábili; f. sg. venerábilă, pl. venerábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VENERÁBIL adj. v. onorabil.

VENERABIL adj. cinstit, onorabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.)

Venerabil ≠ abject, detestabil


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BEDA VENERABILUL (672/673-735), istoric și teolog englez. Autor a numeroase scrieri, dintre care cea mai valoroasă este „Historia Ecclesiastica Gentis Anglorum”, importantă sursă istorică a epocii.

PETRU VENERABILUL (PETRU DE MONTBOISSIER) (c. 1092-1156), călugăr francez. Abate al mănăstirii Cluny (din 1122) pe care a reformat-o. Om de vastă cultură, profund cunoscător al islamului și ebraismului („Adversus iudaeorum inveteratam buritiem”, „Liber contra sectam saracenorum”).

Intrare: venerabil (adj.)
venerabil1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • venerabil
  • venerabilul
  • venerabilu‑
  • venerabilă
  • venerabila
plural
  • venerabili
  • venerabilii
  • venerabile
  • venerabilele
genitiv-dativ singular
  • venerabil
  • venerabilului
  • venerabile
  • venerabilei
plural
  • venerabili
  • venerabililor
  • venerabile
  • venerabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

venerabil (adj.)

  • 1. adesea substantivat Care inspiră cel mai profund respect, care este vrednic de o stimă, de o considerație deosebită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: onorabil antonime: abject detestabil 6 exemple
    exemple
    • Mi-am auzit numele pronunțat de venerabila barbă albă de pe catedră. GALACTION, O. I 58.
      surse: DLRLC
    • Caii pe cari dorise să joace «venerabila prietenă» au rămas pe drum. CAMIL PETRESCU, U. N. 177.
      surse: DLRLC
    • Purta o venerabilă barbă albă pînă la brîu. BART, E. 171.
      surse: DLRLC
    • Vederea venerabilă a acestui bătrîn boier, respectat de toată țara... insuflă slujitorilor un sintiment de compătimire. BĂLCESCU, O. I 189.
      surse: DLRLC
    • Bătrînii albi și venerabili. BOLLIAC, O. 45.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat glumeț Cum intru, se scoală cu respect și mă poftește pe fotel. «Venerabile»-n sus, «venerabile»-n jos. CARAGIALE, O. I 110.
    • 1.1. Vârstă venerabilă, se spune despre vârsta unui om foarte bătrân.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: