21 de definiții pentru velință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VELINȚĂ, velințe, s. f. Țesătură țărănească groasă de lână albă sau vărgată în diferite culori, de obicei împâslită la piuă, folosită ca pătură, cuvertură, covor etc. [Pl. și: velinți] – Cf. ngr. veléntza, sb. velenac.

velință sf [At: (a. 1783) BUL. COM. IST. X, 121 / V: (reg) ~lean~, (îvr) ~len~, lință / Pl: ~țe, ~ți, (îvr) ~uri / E: ngr βελέντσα] Țesătură țărănească de lână, de obicei vărgată sau cu alesături, întrebuințată ca pătură, cuvertură, covor etc. Si: (reg) verină, verincă, învelință.

velință s.f. Țesătură țărănească groasă, de lînă albă, vărgată sau cu alesături, care după executare se dă la piuă și este folosită ca pătură, cuvertură, covor etc. • pl. -e, -i. /<ngr. βελέντσα; cf. srb. velenac.

VELINȚĂ, velințe, s. f. Țesătură țărănească groasă de lână albă sau vărgată în diferite culori, de obicei împâslită la piuă, întrebuințată ca pătură, cuvertură, covor etc. [Pl. și: velinți] – Cf. ngr. veléntza, scr. velenac.

VELINȚĂ, velințe, s. f. Țesătură țărănească de lînă, albă sau vărgată în diferite culori, cu care se învelește patul (v. cergă, lăicer, macat) sau care se întinde pe perete ori se așterne pe jos (v. scoarță, covor). Pe lada acoperită cu o velință, stăteau așezate și frumos păturite straiele mai de zile mari ale părintelui Ghermănuță. HOGAȘ, M. N. 138. El zări pe bătrînul armaș... zăcînd lungit pe spate pe o velință albă. ODOBESCU, S. I 66. În pat i-a așternut Velințe pestrițe. TEODORESCU, P. P. 77. ◊ Fig. Cu cît i se ridica velință de plumb de pe creierul lui cu atît regreta risipa puterilor sale. DELAVRANCEA, S. 152. – Pl. și: velinți (C. PETRESCU, R. DR. 4).

VELINȚĂ ~e f. Țesătură țărănească groasă, de lână, albă sau în dungi colorate, folosită ca pătură, cuvertură sau covor. [G.-D. velinței] /<ngr. velentza

VELINȚĂ s. f. (Mold., ȚR) Țesătură țărănească groasă de lînă, folosită și drept cuvertură. A: Răpia cine ce putea ..., cine velințe, cine straie, cine cămăși, cine ii, cine șube. IM 1754, 75r. B: Deaca află vreo velință, ceva, îș înfășură capul înlr-aceaea si, adormind, zace ca un mort. F 1700, 256r; cf. IM 1730, 105v. Etimologie: cf. ngr. veléntza, scr. velenac. Cf. m a c a t (2), o d e a l, s t r a i (1).

velință f. scoarță de lână, covor țărănesc. [Serb. VELENȚA, covor multicolor, primitiv covor de Veneția].

velínță f., pl. e (ngr. veléntsa, cergă de lînă, d. orașu catalan Valencia, renumit în țesăturĭ, de unde și alb. velĭendze, sîrb. velenac, ung. velence, pol. welenc. Lbk. 9129, și Dac. 3, 739). Munt. Lăvicer, țol de așternut pe pat.

corgan sn [At: H II, 240 / Pl: nct / E: nct] (Reg) Velință.

VELEANȚĂ s. f. v. velință.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

velință s. f., g.-d. art. velinței; pl. velințe

velință s. f., g.-d. art. velinței; pl. velințe

velință s. f., g.-d. art. velinței; pl. velințe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VELINȚĂ s. v. covor, păretar, scoarță.

velință s. v. COVOR. PĂRETAR. SCOARȚĂ.

VELINȚĂ s. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, (pop.) plocat, țol, (reg.) lăicer, ogheal, poneavă, procov, procoviță, strai, țoală, (prin Mold. și Bucov.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de lînă pentru pat.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

velință (-țe), s. f. – Cergă, pătură, covor, cuvertură. – Mr. viledzà. De la Valencia (Schuchardt, Literaturblatt, 1893, 177; Meyer, Neugr. St., II, 17; Bogrea, Dacor., III, 738), prin mijlocire orientală, cf. ngr. βελέντσα, tc. velençe, alb. veljendzë, sb. velenca, pol. welenc. Der. din mag. Velencze „Veneția” (Miklosich, Fremdw., 135; Cihac, II, 452; Tiktin) pare mai puțin probabilă, cf. și bresc. valensana. Numele se datorează reputației vechilor țesături de Valencia. Ipoteza lui Pascu, I, 192 (tracul *vellenza, în legătură cu lat. vellus „lînă”) este de nesusținut. Este dubletul lui verincă, s. f. (Trans., covor). – Der. velințar, s. m. (vînzător de velințe).

Intrare: velință
velință1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • velință
  • velința
plural
  • velințe
  • velințele
genitiv-dativ singular
  • velințe
  • velinței
plural
  • velințe
  • velințelor
vocativ singular
plural
velință2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • velință
  • velința
plural
  • velinți
  • velințile
genitiv-dativ singular
  • velinți
  • velinții
plural
  • velinți
  • velinților
vocativ singular
plural
velență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
veleanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veleanță
  • veleanța
plural
  • veleanțe
  • veleanțele
genitiv-dativ singular
  • veleanțe
  • veleanței
plural
  • veleanțe
  • veleanțelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

velință, velințesubstantiv feminin

  • 1. Țesătură țărănească groasă de lână albă sau vărgată în diferite culori, de obicei împâslită la piuă, folosită ca pătură, cuvertură, covor etc. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Pe lada acoperită cu o velință, stăteau așezate și frumos păturite straiele mai de zile mari ale părintelui Ghermănuță. HOGAȘ, M. N. 138. DLRLC
    • format_quote El zări pe bătrînul armaș... zăcînd lungit pe spate pe o velință albă. ODOBESCU, S. I 66. DLRLC
    • format_quote În pat i-a așternut Velințe pestrițe. TEODORESCU, P. P. 77. DLRLC
    • format_quote figurat Cu cît i se ridica velința de plumb de pe creierul lui cu atît regreta risipa puterilor sale. DELAVRANCEA, S. 152. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.