33 de definiții pentru veșmânt

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEȘMÂNT, veșminte, s. n. Nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva. ♦ (La pl.) Odăjdii. [Var.: veștmânt, vestmânt, vesmânt s. n.] – Lat. vestimentum.

VEȘMÂNT, veșminte, s. n. Nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva. ♦ (La pl.) Odăjdii. [Var.: veștmânt, vestmânt, vesmânt s. n.] – Lat. vestimentum.

veșmânt sn [At: PSALT. HUR. 17v/9 / V: vestm~, (rar) ~ștm~ (Pl și: înv, ~uri), (înv) ~ment, vestment, (reg) vesm~ (Pl și: vesmânturi), vism~, voș~ / Pl: ~minte, (îrg) ~uri, (înv) ~mente / E: ml vestimentum] 1 Obict de îmbrăcăminte Si: (înv) vestiment (1). 2 (Mpl) Totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea unei persoane (1). 3 (Rar; îe) A se îmbrăca cu ~ul lui Hristos A se călugări. 4 (Mpl) Odăjdii. 5 (Mpl; urmat de determinări care arată felul) Îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei regiuni, unei epoci etc. Si: costum (1), port2. 6 (Arg) Redingotă. 7 (Fig) Ceea ce protejează (ca un obiect de îmbrăcăminte). 8 (Fig) Aspect exterior. 9 (Fig) Aparență (4).

VEȘMÂNT ~inte n. pop. 1) Obiect de îmbrăcăminte; haină; strai. 2) la pl. Totalitate de piese vestimentare care acoperă corpul omului; îmbrăcăminte; vestimentație. /<lat. vestimentum

veșmânt n. 1. haină; fig. cuvântul e veșmântul cugetării; 2. pl. odăjdii. [Lat. VESTIMENTUM].

VESMÂNT s. n. v. veșmânt.

VEȘTMÂNT s. n. v. veșmânt.

veșmînt s.n. 1 Nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea unei persoane. Avea veșmintele murdare, ochii înroșiți și privirea cruntă. ◊ Expr. A îmbrăca (sau a se îmbrăca cu) veșmîntul lui Hristos = a se călugări. ◊ Compar. Norii se întind ca un veșmînt (ALEX.). ◊ Analog. Muntele... se înfățișează în strălucitu-i veșmînt de brazi (IORGA). ♦ Spec. (bis.; la pl.) Odăjdii. 2 Fig. Ceea ce acoperă, învelește, protejează etc. (ca un veșmînt); aspect, manifestare exterioară; (ceea ce este) aparență. Veșmîntul prestigios al artei (OPR.). • pl. -inte, (înv., reg.) -uri. și veștmînt, vestmînt, vesmînt s. n. /lat. vestīmentum.

VEȘMÎNT, veșminte, s. n. Orice obiect de îmbrăcăminte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva. Călcînd peste cioburi de sticlă, tinichele și resturi de veșminte. ARDELEANU, D. 177. Strălucitele-i veșminte le aruncă el de groază. ALEXANDRESCU, M. 22. Bine-i stă mîndrei gătată Cu veșminte de la șatră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 424. ◊ Fig. Munții care înconjurau Azuga purtau veșmîntul verde sau alb. PAS, L. II 156. Cerul și-a schimbat veșmîntul. Ploaia parcă stă să-nceapă. TOPÎRCEANU, B. 20. – Variante: veștmînt (SADOVEANU, O. III 216, EMINESCU, O. I 226, ALEXANDRESCU, P. 135), vestmînt (C. PETRESCU, C. V. 238, COȘBUC, P. I 112, CARAGIALE, O. III 92), vesmînt (DUMITRIU, N. 6) s. n.

veșmînt n., pl. inte, vechĭ și urĭ (lat. vestimentum, supt infl. vechĭuluĭ învăsc, a învește, a îmbrăca). Vechĭ. Haĭnă. Azĭ. Haĭnă preuțească în oficiŭ (odăjdiĭ). Fig. Zăpada e veșmîntu ĭerniĭ, frunza a veșmîntu codruluĭ. – Vechĭ și vă-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

veșmânt s. n., pl. veșminte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VEȘMÂNT s. 1. v. haină. 2. (BIS.; la pl.) odăjdii (pl.), (înv.) ornate (pl.). (Preotul s-a îmbrăcat în ~inte.)

VEȘMÎNT s. 1. haină, îmbrăcăminte, strai, (pop. și fam.) buleandră, țoală, (reg.) rufă, (Transilv. și Maram.) halub, (depr.) hanță. (Era fără ~ pe trup.) 2. (BIS.; la pl.) odăjdii (pl.), (înv.) ornate (pl.). (Preotul s-a îmbrăcat în ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

veșmînt (-minte), s. n. – Îmbrăcăminte, odăjdii. – Var. veștmînt, vestmînt.Mr. visminte, veștemintu, megl. vișmint. Lat. vestῑmentum (Pușcariu 1878; REW 9281), cf. it. vestimento, prov. vestiment, fr. vêtement, cat., sp., port. vestimenta. Prezența lui ș se datorează probabil unei faze intermediare *veștimînt (după Pușcariu, unei contaminări cu învește). – Der. veș(t)mîntărie, s. f. (odaie sau dulap pentru odăjdii, în biserici); înveș(t)mînta, vb. (a îmbrăca).

Intrare: veșmânt
veșmânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veșmânt
  • veșmântul
  • veșmântu‑
plural
  • veșminte
  • veșmintele
genitiv-dativ singular
  • veșmânt
  • veșmântului
plural
  • veșminte
  • veșmintelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vesmânt
  • vesmântul
  • vesmântu‑
plural
  • vesminte
  • vesmintele
genitiv-dativ singular
  • vesmânt
  • vesmântului
plural
  • vesminte
  • vesmintelor
vocativ singular
plural
voșmânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vismânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
veșment
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vestment
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văjmânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vestmânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestmânt
  • vestmântul
  • vestmântu‑
plural
  • vestminte
  • vestmintele
genitiv-dativ singular
  • vestmânt
  • vestmântului
plural
  • vestminte
  • vestmintelor
vocativ singular
plural
veștmânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veștmânt
  • veștmântul
  • veștmântu‑
plural
  • veștminte
  • veștmintele
genitiv-dativ singular
  • veștmânt
  • veștmântului
plural
  • veștminte
  • veștmintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

veșmânt, veșmintesubstantiv neutru

  • 1. Nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Călcînd peste cioburi de sticlă, tinichele și resturi de veșminte. ARDELEANU, D. 177. DLRLC
    • format_quote Strălucitele-i veșminte le aruncă el de groază. ALEXANDRESCU, M. 22. DLRLC
    • 1.1. (la) plural Totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Bine-i stă mîndrei gătată Cu veșminte de la șatră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 424. DLRLC
      • format_quote figurat Munții care înconjurau Azuga purtau veșmîntul verde sau alb. PAS, L. II 156. DLRLC
      • format_quote figurat Cerul și-a schimbat veșmîntul. Ploaia parcă stă să-nceapă. TOPÎRCEANU, B. 20. DLRLC
    • 1.2. (la) plural Odăjdii. DEX '09 DEX '98
      sinonime: odăjdii
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.