25 de definiții pentru vătală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂTALĂ, vătale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: vata s. f.] – Din bg. vatala.

văta s.f. (ind. casnică; la războiul de țesut) Partea de sus a dispozitivului în care se fixează spata, alcătuită dintr-o scîndură de lemn bombată la mijloc și dispusă orizontal, care se apucă cu mîna. ♦ Ext. Partea de jos a acestui dispozitiv, formată dintr-o bară de lemn, paralelă cu cea de sus. ♦ Spec. Dispozitiv în care se fixează spata, împreună cu cadrul de lemn în care este montat acesta, formînd organul mobil al războiului, care permite dirijarea suveicii prin rost, repartizează firele de urzeală în lățime și îndeasă firul de bătătură. • pl. -e. și (pop.) vatală, văteală, batală s.f. /<bg. ватала.

VĂTA s. f. v. vatală.

vata sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (pop) văt~ (Pl și: vătăle), (reg) vătea~, bat~ / Pl: ~le / E: bg ватала cf băteală] 1 (La războiul de țesut) Partea de sus a dispozitivului în care se fixează spata, alcătuită dintr-o scândură de lemn bombată la mijloc și dispusă orizontal, care se apucă cu mâna. 2 (Pex) Partea de jos a vatalei (1), formată dintr-o bară de lemn, paralelă cu cea de sus. 3 Dispozitivul în care se fixează spata, împreună cu cadrul de lemn în care este montat acesta, formând organul mobil al războiului de țesut, care permite menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură Si: brâglă (1). 4 (Reg; îe; îf vătală) A fi (sau a intra) la vătale A îndeplini sau a începe să îndeplinească cea mai anevoioasă muncă. 5 (Reg; la joagăr) Fiecare dintre cele două bare de lemn verticale care se sprijină pe ceafa jugului. 6 (Reg; la moară) Fiecare dintre cele patru bare de lemn care susțin coșul.

VATALĂ, vatale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: (pop.) vătală s. f.] – Din bg. vatala (pl.).

VATALĂ, vatale, s. f. Fiecare din cele două lemne orizontale și paralele în care se fixează spata războiului; p. ext. întregul dispozitiv care susține și poartă spata. Sunetele ritmice al suveicei și al vatalelor... mai curînd îmi creau o atmosferă prielnică și odihnitoare. SADOVEANU, O. VIII 212. Pe aiurea o trage pe mireasă cu vatala, ca să-i meargă țesutul cu spor. SEVASTOS, N. 259. Cu suveica nu știi da, Cu vatala. tot așa, Da la joc haida, haida. ȘEZ. II 68. ♦ Cadrul de lemn al jugului de la joagăr, în care se fixează pînza ferăstrăului. – Variantă: văta (SANDU-ALDEA, D. N. 181, CREANGĂ,O.A. 33, BELDICEANU, P. 68) s. f.

VATALĂ ~e f. la pl. Dispozitiv mobil constând din două piese orizontale, în care se prinde spata la războiul de țesut. /<bulg. vatala

brâgle f. pl. în Oltenia și Tr.: vatale (la stative). [Origină necunoscută].

vatale f. pl. V. băteală: vatala de sus și de jos. [Bulg. VATALI].

vatálă f., pl. e (bg. vátalo, pl. vatala). Pl. Cele doŭă lemne (care formează un cadru cu altele doŭă micĭ) care țin spata războĭuluĭ de țesut. – În Olt. brîgle.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

văta s. f., g.-d. art. vătalei; pl. vătale

văta s. f., g.-d. art. vătalei; pl. vătale

vata s. f., g.-d. art. vatalei; pl. vatale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VATA s. (TEHN.) (pop.) brâglă. (~ la războiul de țesut.)

VATA s. (TEHN.) (pop.) brîglă. (~ la războiul de țesut.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vătală (-le), s. f. – Organ mobil al războiului de țesut. Bg. vatala, vatalo (Tiktin; Conev 61), cf. slov. vatal.

Intrare: vătală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văta
  • vătala
plural
  • vătale
  • vătalele
genitiv-dativ singular
  • vătale
  • vătalei
plural
  • vătale
  • vătalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vata
  • vatala
plural
  • vatale
  • vatalele
genitiv-dativ singular
  • vatale
  • vatalei
plural
  • vatale
  • vatalelor
vocativ singular
plural
văteală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
batală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

văta, vătalesubstantiv feminin

  • 1. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: brâglă
    • format_quote Sunetele ritmice al suveicei și al vatalelor... mai curînd îmi creau o atmosferă prielnică și odihnitoare. SADOVEANU, O. VIII 212. DLRLC
    • format_quote Pe aiurea o trage pe mireasă cu vatala, ca să-i meargă țesutul cu spor. SEVASTOS, N. 259. DLRLC
    • format_quote Cu suveica nu știi da, Cu vatala. tot așa, Da la joc haida, haida. ȘEZ. II 68. DLRLC
    • 1.1. Fiecare din cele două lemne orizontale și paralele în care se fixează spata războiului. DLRLC
    • 1.2. Cadrul de lemn al jugului de la joagăr, în care se fixează pânza fierăstrăului. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.