15 definiții pentru vatală vătală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VATÁLĂ s. f. v. vătală.

VATÁLĂ, vatale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: (pop.) vătală s. f.] – Din bg. vatala (pl.).

VATÁLĂ, vatale, s. f. Fiecare din cele două lemne orizontale și paralele în care se fixează spata războiului; p. ext. întregul dispozitiv care susține și poartă spata. Sunetele ritmice al suveicei și al vatalelor... mai curînd îmi creau o atmosferă prielnică și odihnitoare. SADOVEANU, O. VIII 212. Pe aiurea o trage pe mireasă cu vatala, ca să-i meargă țesutul cu spor. SEVASTOS, N. 259. Cu suveica nu știi da, Cu vatala. tot așa, Da la joc haida, haida. ȘEZ. II 68. ♦ Cadrul de lemn al jugului de la joagăr, în care se fixează pînza ferăstrăului. – Variantă: vătálă (SANDU-ALDEA, D. N. 181, CREANGĂ,O.A. 33, BELDICEANU, P. 68) s. f.

VATÁLĂ ~e f. la pl. Dispozitiv mobil constând din două piese orizontale, în care se prinde spata la războiul de țesut. /<bulg. vatala

vatálă f., pl. e (bg. vátalo, pl. vatala). Pl. Cele doŭă lemne (care formează un cadru cu altele doŭă micĭ) care țin spata războĭuluĭ de țesut. – În Olt. brîgle.

VĂTÁLĂ, vătale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: vatálă s. f.] – Din bg. vatala.

VĂTÁLĂ s. f. v. vatală.

VĂTÁLĂ s. f. v. vatală.

brâgle f. pl. în Oltenia și Tr.: vatale (la stative). [Origină necunoscută].

vatale f. pl. V. băteală: vatala de sus și de jos. [Bulg. VATALI].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vatálă s. f., g.-d. art. vatálei; pl. vatále

vătálă s. f., g.-d. art. vătálei; pl. vătále

vătálă s. f., pl. vătále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VATÁLĂ s. (TEHN.) (pop.) brâglă. (~ la războiul de țesut.)

VATA s. (TEHN.) (pop.) brîglă. (~ la războiul de țesut.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vătálă (-le), s. f. – Organ mobil al războiului de țesut. Bg. vatala, vatalo (Tiktin; Conev 61), cf. slov. vatal.

Intrare: vatală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văta
  • vătala
plural
  • vătale
  • vătalele
genitiv-dativ singular
  • vătale
  • vătalei
plural
  • vătale
  • vătalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vata
  • vatala
plural
  • vatale
  • vatalele
genitiv-dativ singular
  • vatale
  • vatalei
plural
  • vatale
  • vatalelor
vocativ singular
plural

vatală vătală

  • 1. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: brâglă 3 exemple
    exemple
    • Sunetele ritmice al suveicei și al vatalelor... mai curînd îmi creau o atmosferă prielnică și odihnitoare. SADOVEANU, O. VIII 212.
      surse: DLRLC
    • Pe aiurea o trage pe mireasă cu vatala, ca să-i meargă țesutul cu spor. SEVASTOS, N. 259.
      surse: DLRLC
    • Cu suveica nu știi da, Cu vatala. tot așa, Da la joc haida, haida. ȘEZ. II 68.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fiecare din cele două lemne orizontale și paralele în care se fixează spata războiului.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Cadrul de lemn al jugului de la joagăr, în care se fixează pânza fierăstrăului.
      surse: DLRLC

etimologie: