12 definiții pentru vasilicale bazilicale


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VASILICÁLE s. f. pl. Culegere de texte juridice, în 60 de cărți, alcătuită în sec. IX-X din ordinul împăraților bizantini Vasile I și Leon VI înțeleptul, care a înlocuit legislația lui Justinian și a fost folosită și în Țările Române până în 1865. [Var.: bazilicále s. f. pl.] – Din ngr. vasilikále.

Vasilicale f. pl. compilațiune greacă a dreptului roman, începută de împăratul Vasile I (870): Vasilicalele sau Legile împărătești fură la noi în vigoare până la publicarea Codicilor lui Caragea si a lui Calimah (1817). [Gr. mod.].

vasilicále f. pl. (ngr. vasiliká). O compilațiune grecească a dreptuluĭ roman, începută de împăratu Vasile (Basiliŭ) și terminată de Leon Filosofu (870-893). Vasilicalele aŭ fost în vigoare la noĭ pînă la publicarea codurilor luĭ Caragea și Calimah (1817). – Fals basilicale (că nu e cuv. vgr. Cp. cu biserică).

bazilicále sfp vz vasilecale

BAZILICÁLE s. f. pl. v. vasilicale.

BAZILICÁLE s.f.pl. Colecție de legi, publicate la sfârșitul sec. IX de împăratul bizantin Leon al VI-lea, zis Filozoful, care constituie cea mai monumentală operă de drept bizantin. [< lat. basilicorum libri].

BAZILICÁLE s. f. pl. colecție de legi juridice publicate de unii împărați bizantini. (< lat. basilicorum libri)

*bazilicále V. vasilicale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!vasilicále / bazilicále (înv.) s. f. pl.

bazilicále / vasilicále (înv.) s. f. pl.

Intrare: vasilicale
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • vasilicale
  • vasilicalele
genitiv-dativ singular
plural
  • vasilicale
  • vasilicalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • bazilicale
  • bazilicalele
genitiv-dativ singular
plural
  • bazilicale
  • bazilicalelor
vocativ singular
plural

vasilicale bazilicale

  • 1. Culegere de texte juridice, în 60 de cărți, alcătuită în secolul IX-X din ordinul împăraților bizantini Vasile I și Leon VI Înțeleptul, care a înlocuit legislația lui Justinian și a fost folosită și în Țările Române până în 1865.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: