VARNIȚĂ, varnițe, s. f. Ladă de scânduri deschisă în partea de sus și îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un șantier. ♦ Groapă amenajată în pământ pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var. – Din bg., sb. varnica.

varniță sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 5^v/11 / Pl: ~țe, ~ți, (reg) vărniți / E: bg варница] 1 Groapă adâncă special amenajată pentru arderea pietrei-de-var² Si: (Trs; înv) văralniță (1), (reg) văraștină (1). 2 Cuptor de var² cu funcționare intermitentă Si: (Trs; înv) văralniță (2), (reg) văraștină (2). 3 Groapă special amenajată pentru stingerea (și depozitarea) varului² (1). 4 Ladă de scânduri (îngropată pe jumătate în pământ), fără capac, folosită la stingerea varului² (1) sau la prepararea mortarului. 5 (Mol; pan) Uluc în care se toarnă var² (2) stins și prin care sunt puse să treacă oile care suferă de anumite boli la picioare. 6 (Rar; pan) Bazin folosit în tăbăcărie¹, în care se pun pieile crude, cu o soluție de lapte de var² (3), pentru a le curăța de păr². 7 (Reg) Var² (1) nestins. 8 (Olt) Tencuială.

varniță s.f. Ladă de scînduri, deschisă în partea de sus și îngropată pe jumătate în pămînt, folosită pe șantier la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului. ♦ Groapă special amenajată pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra-de-var. • pl. -e, -i, (reg.) vărniți. /<bg. варница, srb. varnica.

VARNIȚĂ, varnițe, s. f. Ladă de scânduri deschisă în partea de sus și îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un șantier. ♦ Groapă amenajată în pământ pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var. – Din bg., scr. varnica.

VARNIȚĂ, varnițe și varniți, s. f. 1. Înjghebare de scînduri în formă de cutie fără capac, pe jumătate îngropată în pămînt, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un șantier. Unde nici nu te aștepți întîlnești schele viguroase, stive de scînduri, grămezi de cărămizi și varnițe. STANCU, U.R.S.S. 206. Temeliile au așteptat privegheate de movilele de nisip și de varnițele gata de folosire. C. PETRESCU, R. DR. 96. Blocuri de piatră, nisip, varniți... stau toate îngrămădite împrejur. SP. POPESCU, M. G. 59. Varnițele clocoteau pufnind în stropi albi. ANGHEL-IOSIF, C. L. 53. 2. Groapă amenajată în pămînt pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var. Varniții i se dă foc cu lemne de plop ori de răchită. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 226. – Pl. și: varniți (SP. POPESCU, M. G. 59).

VARNIȚĂ ~e f. 1) Cuptor pentru arderea pietrei de var. 2) Ladă din scânduri, îngropată pe jumătate în pământ, în care se stinge varul. [G.-D. varniței] /< bulg. varnița

varniță f. cuptor în care se arde varul. [Slav. VARNĬȚA].

várniță f., pl. e (vsl. varĭnica, bg. sîrb. varnica. Cp. cu solniță). Fabrică de var. Groapă în care se stinge var: ĭa sama să nu cazĭ în varniță!

varniță s. f., g.-d. art. varniței; pl. varnițe

varniță s. f., g.-d. art. varniței; pl. varnițe

varniță s. f., g.-d. art. varniței; pl. varnițe

VARNIȚĂ s. cuptor de var.

VARNIȚĂ s. (rar) cuptor de var.