VALVÂRTEJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. în valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. învălmășeală, dezordine. 2. Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ Fig. în dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val¹ + vârtej.

valvârtej [At: POLIZU / S și: val-vârtej / Pl: (1-2) ~uri / E: val¹ + vârtej] 1 sn Vârtej de apă. 2 sn (Fig) Dezordine (1). 3 sn (Îe) A face (ceva) ~ A învălmăși. 4 sn (Îe) A se face (sau a sta) ~ A depune toate eforturile pentru a reuși într-o acțiune. 5 av (Mai ales pe lângă verbe de mișcare) Cu cea mai mare repeziciune Si: (reg) valvârciog. 6 av În mare agitație. 7 av Cu înfrigurare. 8 av În dezordine.

VALVÂRTEJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. În valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. Învălmășeală, dezordine. 2.Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ În dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val¹ + vârtej.

valvîrtej s.n., adv. 1 s.n. Volbură, vîltoare, bulboană. Atîtea curcubeie tremur în valvîrtejul ei de picuri (GOGA). ◊ Loc.adv. În valvîrtej = în învălmășeală, în dezordine; buluc. ◊ Expr. A face (ceva) valvîrtej = a învălmăși, a răsturna. 2 adv. (mai ales pe lîngă vb. de mișcare) Vijelios, repede, în iureș. Val-vîrtej aleargă norii (IOSIF). ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. Baba, simțind asta,... umbla val-vîrtej să-i găsească mireasă (CR.). 3 adv. Fig. În dezordine; claie peste grămadă; buluc. • scris și val-vîrtej. pl. -uri. /val¹ + vîrtej.

VALVÎRTEJ², valvîrtejuri, s. n. 1. Volbură, viitoare. [Acceleratul] scuipă foc, înghite drum, Și-ntr-un valvîrtej de fum Taie-n lung pădurea toată. TOPÎRCEANU, B. 40. ◊ Loc. adv. În valvîrtej = în spirală, rotocol. Șalul de la brîu se desfășurate în valvîrtej de la-nceput. RUSSO, O. 148. 2. Fig. învălmășeală, dezordine. S-au folosit de valvîrtejul care se stîrnise înlăuntru și în curte și au fugit și alții. PAS, L. I 67. – Formă gramaticală: art. și (neobișnuit) valul-vîrtej (COȘBUC, AE. 127).

val-vîrtej n., pl. urĭ. Mare amestec și mișcare: valvîrteju uneĭ cataracte, uneĭ revoluțiunĭ. Adv. A face, a răsturna valvîrtej, a răsturna și a amesteca de tot.

valvârtej² (vâltoare) (pop.) s. n., pl. valvârtejuri

valvârtej² s. n., pl. valvârtejuri

valvârtej s. n., pl. valvârtejuri

valvîrtej

VALVÂRTEJ s., adv. 1. s. v. bulboană. 2. adv. furtunos, vijelios. (Oștile veneau ~.) 3. adv. buluc, droaie, gloată, grămadă. (Se repezeau ~ la el.)

VALVÎRTEJ s., adv. 1. s. bulboacă, bulboană, ochi, vîltoare, vîrtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniță, dîlboană, sfredel, șipot, toancă, vîrtecuș, (Transilv. și Ban.) dălbină, (Olt. și Transilv.) dornă, (prin Munt.) șioi, (prin Transilv. și Maram.) știbloancă, (Mold., Bucov. și Transilv.) știoalnă, (Bucov., Transilv. și Mold.) știulboană, (Transilv., Ban. și Olt.) toaie, (Ban.) vir, (înv.) smîrc. (~ al unei ape curgătoare.) 2. adv. furtunos, vijelios. (Oștile veneau ~.) 3. adv. buluc, droaie, gloată, grămadă. (Se repezeau ~ la el.)