vaccin, ~ă [At: PISCUPESCU, O. 236/23 / V: (îvr) vacsină, (înv) vacină, vacțină, vațină, (reg) vaccenă sf, vacsân sn / Pl: ~uri, (îvr) ~e / E: lat vaccinus, vaccina, it vaccino, vaccina, fr vaccin, vaccine, ger Vakzin, Vakzine] 1 sn, (înv) sf Lichid seros, extras din pustulele animalelor bolnave de vaccină (5), folosit în trecut, prin inoculare, pentru a crea omului imunitate față de variolă (1) Si: (îvp) vărsat¹ (19). 2 sn Produs biologic obținut din germeni patogeni sau din culturi microbiene, care se administrează (prin injecții sau pe cale bucală) unui om sau unui animal pentru a-i crea imunitate împotriva bolilor infecțioase sau în scop terapeutic. 3 sn, (Îrg) sf Vaccinare. 4 sn (Ccr) Semn rămas pe corp în urma vaccinării. 5 sf Boală infecțioasă și contagioasă a bovinelor, mai ales a vacilor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate la variolă. 6 sf Virus al vaccinei (5) care, cultivat în laborator, servește drept vaccin contra virusului variolei (cu care prezintă o imunitate încrucișată). 7 sf Ansamblul manifestărilor clinice observate la om după o vaccinare antivariolică.

vaccin¹- Elem. de compunere „(referitor la) vaccin”, „vaccinare”. • și vaccino-. /<fr. vaccin(o)-; cf. lat. vaccĭnus, -a, -um „de la vacă”.

vaccin², -ă s.n., s.f. (med.) I s.n. 1 Produs biologic preparat din germeni patogeni (vii, atenuați sau omorîți) sau din culturi microbiene, care este inoculat în organism, administrîndu-se prin injecții subcutanate ori pe cale orală unui om, unui animal, pentru a imuniza organismul împotriva bolilor infecțioase sau în scop terapeutic. ♦ (în trecut) Lichid seros, extras din pustulele animalelor bolnave de vaccin, folosit pentru a crea omului imunitate față de variolă. 2 Administrare a unui vaccin. ◊ Vaccin homeopatic v. homeopatic. 3 Cicatrice rămasă pe corp în urma unei vaccinări. II s.f. Boală infecțioasă și contagioasă a bovinelor, mai ales a vacilor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. • pl. -uri, -e. și (înv., reg.) vacsină, vacțină s.f. /<lat. vaccīnus, it. vaccino, vaccina, fr. vaccin, vaccine, germ. Vakzin, Vakzine.

VACCÍN- v. vaccino-.

VACCINO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vaccin”, „de vaccin”. [Var. vaccin-. / < fr. vaccino-, cf. lat. vaccinus – de la vacă].

VACCIN²(O)- elem. „vaccin, vaccinare”. (< fr. vaccin/o/-, cf. lat. vaccinus)