3 definiții pentru vălărire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vălări vi [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~resc / E: drr vălărit] (Mol; Mun) A umbla cu vălăritul (1).

vălărésc v. intr. (cp. cu alb. vălĭamări, înfrățire, vălĭá, frate de cruce). Munt. Mold. Umblu cîntînd cu lăutariĭ la Paște (în Munt. și la sfîntu Ioan) pe la casele în care-s flăcăĭ și fete de horă ca să strîngă banĭ pentru plata lăutarilor. Se cîntă și pe la alte case (pe la boĭerĭ), ĭar camărașu (casieru) pune baniĭ într’o căldăruță cu busuĭoc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vălărí (-résc, -ít), vb. – Obicei folcloric din Munt. și Mold., mai mult sau mai puțin asemănător cu iordănit. Probabil de la val „talaz”; pentru semantism, cf. fr. ondoyer „a boteza în pericol de moarte”, de la onde „val”. Totuși, der. nu este clară, căci obiceiul insuficient studiat, nu pare să se bazeze totdeauna pe stropire. Legătura cu alb. vëljamëri „fraternitate” (Scriban) este improbabilă.

Intrare: vălărire
vălărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălărire
  • vălărirea
plural
  • vălăriri
  • vălăririle
genitiv-dativ singular
  • vălăriri
  • vălăririi
plural
  • vălăriri
  • vălăririlor
vocativ singular
plural