5 definiții pentru văitat (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai.

văita [At: PRAV. 211 / V: văieta (Pzi și: 6, înv, vaiet), (reg) voieta / Pzi: vait / E: vai1] 1 vr (D. oameni) A scoate strigăte (prelungi), gemete (din cauza unei dureri, a unei suferințe etc.) Si: a se tângui, (pop) a se mișeli, (îrg) a se olecăi, a se văiera (1), (înv) a se ruguci1, (reg) a se văina (1), a se văităra (1), a se vălăcăi (1). 2 vr A-și exprima prin cuvinte durerea, suferința, nemulțumirea etc. Si: a se căina (1), a se jelui, a se lamenta, a se plânge, a se tângui, (pop) a se mișeli, (îrg) a se olecăi, a se văiera, (înv) a se ruguci1, (reg) a se văina (2), a se văităra (2), a se vălăcăi (2). 3 vt (Reg) A boci (7) un mort Si: a jeli. 4 vt (Pop) A compătimi (1) pe cineva. 5 vr (Pan; d. păsări sau animale) A emite sunete tânguitoare (și prelungi). 6 vr (Fig; d. vânt, ape etc.) A produce zgomote prelungi și tânguitoare. 7 vr (Fig; d. unele instrumente muzicale, d. clopote) A produce sunete triste, tânguitoare.

văita vb. I. refl. 1 (despre oameni) A scoate strigăte (prelungi), vaiete, gemete (din cauza unei dureri, a unei suferințe etc.); a-și exprima prin cuvinte durerea, suferința, jalea, nemulțumirea etc; a se tîngui, a se lamenta, (înv., reg.) a se văiera. Erau în totul vreo doisprezece răniți, dar nici unul nu se văita de dureri (CA. PETR.). ◊ Expr. (A se văita) cît îl ține (ori îl ia) gura sau în gura mare v. gură. ♦ (tr.) A plînge, a compătimi pe cineva. Trebuie să părăsesc țara. Bietul om începu a mă văita (SIO.). ♦ (reg.; tr.; compl. indică morți) A boci, a jeli (la înmormîntare). 2 Analog. (despre unele păsări sau animale) A scoate sunete, țipete lugubre, tînguitoare (și prelungi). 3 Fig. (despre vînt, ape etc.) A produce zgomote prelungi, triste. Doi plopi -singuri în tot satul- se văitau îndoiți spre pămînt (BART). 4 Fig. (despre unele instrumente muzicale, despre clopote) A produce sunete triste, tînguitoare. Cele trei clopote mici și sărace se pornesc deodată să țipe și să se vaiete (CAR.). • prez.ind. vait. și văieta vb. I. /de la vai.

VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. (Și în forma văieta) A scoate vaiete; a striga, a plînge, a se tîngui (de durere); a se văiera. Avramicu se văita, cu mînile la tîmple. SADOVEANU, O. VII 79. Am fost amărît și m-am văitat, am rupt cu dinții scîndură hambarului. POPA, V. 313. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet. EMINESCU, O. I 199. Ah! ziceau ei văietîndu-se: sîntem pierduți. DRĂGHICI, R. 10. ◊ Fig. Afară, vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile urcate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330. Și, ca orgă colosală, geme tot,se vaită tot. MACEDONSKI, O. I 162. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre, lugubre; a urla. Auzi prin beznă lupii cum se văietă? BENIUC, V. 39. ♦ Tranz. A compătimi pe cineva. Nu te vait eu pe tine. – Variantă: văietá, váiet, vb. I.

A SE VĂITÁ mă váit intranz. A-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a scoate vaiete; a se tângui; a se văicărui; a se lamenta. /Din vai

Intrare: văitat (part.)
văitat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văitat
  • văitatul
  • văitatu‑
  • văita
  • văitata
plural
  • văitați
  • văitații
  • văitate
  • văitatele
genitiv-dativ singular
  • văitat
  • văitatului
  • văitate
  • văitatei
plural
  • văitați
  • văitaților
  • văitate
  • văitatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

văita văieta

  • 1. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: plânge striga attach_file 6 exemple
    exemple
    • Avramicu se văita, cu mînile la tîmple. SADOVEANU, O. VII 79.
      surse: DLRLC
    • Am fost amărît și m-am văitat, am rupt cu dinții scîndura hambarului. POPA, V. 313.
      surse: DLRLC
    • De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet. EMINESCU, O. I 199.
      surse: DLRLC
    • Ah! ziceau ei văietîndu-se: sîntem pierduți. DRĂGHICI, R. 10.
      surse: DLRLC
    • figurat Afară, vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile uscate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330.
      surse: DLRLC
    • Și, ca orgă colosală, geme tot, – se vaită tot. MACEDONSKI, O. I 162.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: urla (urlet) attach_file un exemplu
      exemple
      • Auzi prin beznă lupii cum se văietă? BENIUC, V. 39.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A plânge, a compătimi pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: compătimi plânge attach_file un exemplu
      exemple
      • Nu te vait eu pe tine.
        surse: DLRLC
    • 1.3. reflexiv A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vai
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX