19 definiții pentru văgăună

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂGĂUNĂ, văgăuni, s. f. 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte. ♦ Fig. încăpere strâmtă și întunecoasă. 2. Scorbură. 3. (Rar) Orbita ochiului. [Pl. și: văgăune] – Et. nec.

văgău sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) găvău, găvădu / Pl: ~ni, ~ne / E: ns cf mg vágány] 1 Loc înfundat între dealuri sau între munți. 2 Vale îngustă și adâncă. 3 Scobitură formată din șiroaie1 pe coasta unui deal, a unui munte. 4 Surpătură de pământ produsă de torente sau de șuvoaie1. 5 (Reg) Prăpastie. 6 (Reg) Groapă adâncă (într-o pădure) în care au crescut arbori. 7 (Reg) Drum situat la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 8 (Reg) Pas3. 9 (Mpl) Groapă făcută de roțile unor vehicule, de ape etc. pe suprafața unui drum Si: hârtop (3). 10 Peșteră într-un munte (folosită ca adăpost). 11 (Fig) Încăpere strâmtă și întunecoasă. 12 Scobitură în pământ sau în trunchiul unui copac (folosită de unele animale sălbatice ca adăpost) Vz bârlog (2), scobitură, vizuină (1). 13 (Fig) Mină1. 14 (Înv; pan) Vagin (1). 15 (Atm; rar) Orbită.

văgău s.f. I 1 Loc înfundat între munți sau între dealuri, pe unde curg pîraiele și torentele; vale îngustă și adîncă. O adiere vine din văgăunile munților (SADOV.). 2 Peșteră, adîncitură, scobitură adîncă într-un munte (folosită ca adăpost). Un adăpost în dosul vreunei stînci sau în fundul vreunei văgăuni (HOG.). ♦ Fig. Încăpere strîmtă și întunecoasă. 3 Gaură, scorbură în pămînt sau în trunchiul unui copac (folosită de unele animale sălbatice ca adăpost). 4 (mai ales la pl.) Groapă făcută de roțile unor vehicule, de ape etc. pe suprafața unui drum. II Analog. 1 Orbita ochiului. 2 (înv.) Vagin. • pl. -i, -e. și (reg.) găvăună, găvădună s.f. /cf. găvan, magh. vágány.

VĂGĂUNĂ, văgăuni, s. f. 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte. ♦ Fig. Încăpere strâmtă și întunecoasă. 2. Scorbură. 3. (Rar) Orbita ochiului. [Pl. și: văgăune] – Et. nec.

VĂGĂUNĂ, văgăuni și (rar) văgăune, s. f. 1. Loc înfundat între dealuri și mîncat de ape. V. rîpă. Satele zăceau în văgăuni și sub poale de pădure ca-ntr-un văl fumuriu de moarte. SADOVEANU, O. VII 77. Valea Podenilor este o văgăună închisă din patru părți de dealuri păduroase. CARAGIALE, O. I 285. O văgăună sau mîncătură de pămînt, în fundul căria se afla cătunul. ODOBESCU, S. III 581. 2. Scobitură adîncă, strîmtă și întunecoasă într-un munte. V. peșteră. Zi și noapte mă frămînt, Alergînd încoa și-ncolo, fie soare, fie lună, Fericit să-mi fac culcușul în vreo rece văgăună. EFTIMIU, Î. 42. Trăia un pustnic într-o văgăună de munte. ISPIRESCU, L. 135. Iacă intrăm într-o văgăună ce, pe ce merge, se strîmtează. NEGRUZZI. S. I 195. ◊ Fig. În spatele lor era vîntul sălbatic, venit din beznă, din văgăuna neagră a cerului de la nord-vest. DUMITRIU, P. F. 20. În urmă, spre casa pădurarului, poteca e o văgăună de întuneric. SADOVEANU, O. VII 333. ♦ Vizuină. 3. Scorbură. Din copaci, din văgăuni, Mii de veveriți la lună Ies, aleargă pe aluni. ALECSANDRI, P. III 359. 4. (Rar) Cavitatea în care este așezat globul ochiului; orbită. Ochii scoși afară din văgăunele lor. DELAVRANCEA S. 154. Ochii lui sîngerați ardeau în văgăune. VLAHUȚĂ, N. 44.

VĂGĂUNĂ ~i f. 1) Loc situat între dealuri sau munți apropiați; vale adâncă. 2) Peșteră nu prea adâncă într-un munte. 3) Spațiu gol în tulpina unui copac, format în miezul lemnos putrezit; scorbură. [G.-D. văgăunii] /Orig. nec.

văgăună f. loc înfundat între două dealuri pe unde se scurg apele. [Origină necunoscută].

văgăúnă și (rar) găvăúnă f., pl. ĭ (ung. vágány, văgăună. V. și văgaș). Vale, adîncătură: m’am rătăcit pin văgăunile munților. Fig. Iron. Căsuță mizeră într’o mahala înfundată: locuind pin cine știe ce văgăună. V. beŭcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

văgău s. f., g.-d. art. văgăunii; pl. văgăuni

văgău s. f., g.-d. art. văgăunii; pl. văgăuni

văgău s. f., g.-d. art. văgăunii; pl. văgăuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VĂGĂU s. (GEOGR.) ponor, rîpă, (pop.) mal, surpătură, (reg.) afundătură, tudină, țifleică, (Munt. și Olt.) sodom, (înv.) strămină. (Teren plin de ~e.)

Intrare: văgăună
văgăună1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văgău
  • văgăuna
plural
  • văgăuni
  • văgăunile
genitiv-dativ singular
  • văgăuni
  • văgăunii
plural
  • văgăuni
  • văgăunilor
vocativ singular
plural
găvădună
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
găvăună
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văgăună2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văgău
  • văgăuna
plural
  • văgăune
  • văgăunele
genitiv-dativ singular
  • văgăune
  • văgăunei
plural
  • văgăune
  • văgăunelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

văgău, văgăunisubstantiv feminin

  • 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Satele zăceau în văgăuni și sub poale de pădure ca-ntr-un văl fumuriu de moarte. SADOVEANU, O. VII 77. DLRLC
    • format_quote Valea Podenilor este o văgăună închisă din patru părți de dealuri păduroase. CARAGIALE, O. I 285. DLRLC
    • format_quote O văgăună sau mîncătură de pămînt, în fundul căria se afla cătunul. ODOBESCU, S. III 581. DLRLC
    • format_quote Zi și noapte mă frămînt, Alergînd încoa și-ncolo, fie soare, fie lună, Fericit să-mi fac culcușul în vreo rece văgăună. EFTIMIU, Î. 42. DLRLC
    • format_quote Trăia un pustnic într-o văgăună de munte. ISPIRESCU, L. 135. DLRLC
    • format_quote Iacă intrăm într-o văgăună ce, pe ce merge, se strîmtează. NEGRUZZI. S. I 195. DLRLC
    • format_quote figurat În spatele lor era vîntul sălbatic, venit din beznă, din văgăuna neagră a cerului de la nord-vest. DUMITRIU, P. F. 20. DLRLC
    • format_quote figurat În urmă, spre casa pădurarului, poteca e o văgăună de întuneric. SADOVEANU, O. VII 333. DLRLC
    • 1.1. figurat Încăpere strâmtă și întunecoasă. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Vizuină. DLRLC
      sinonime: vizuină
  • 2. Spațiu gol în tulpina unui copac, format în miezul lemnos putrezit. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: scorbură
    • format_quote Din copaci, din văgăuni, Mii de veveriți la lună Ies, aleargă pe aluni. ALECSANDRI, P. III 359. DLRLC
  • 3. rar Orbita ochiului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: orbită
    • format_quote Ochii scoși afară din văgăunele lor. DELAVRANCEA S. 154. DLRLC
    • format_quote Ochii lui sîngerați ardeau în văgăune. VLAHUȚĂ, N. 44. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.