VÂRTÓS, -OÁSĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; taie. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. *virtuosus (< virtus, -utis).

vârtos, ~oasă [At: PSALT. HUR. 14^r/23 / Pl: ~oși, ~oase / E: ml *virtuosus (< virtus, -utis)] 1 a (Pop; d. ființe, mai ales d. oameni) Viguros (1). 2 a (Pop; pex; d. corp sau d. părți ale corpului) Robust. 3 a (Înv; d. cetăți sau armate) Care este înzestrat cu o mare forță militară, economică etc. 4 a (Înv; fig; d. oameni sau d. caracterul, manifestările lor) Statornic. 5 a (Înv; fig; d. oameni sau d. caracterul, manifestările lor) Ferm (1). 6 a (Înv; fig; d. oameni) Pe care te poți bizui. 7 a (Înv; fig; d. argumente, mărturii etc.) Elocvent (5). 8 a (Îrg; fig; d. oameni sau d. caracterul lor) Nemilos. 9 a (Înv; fig; d. păcate) Grav (1). 10 (Înv; fig; d. primejdii, asupriri etc.) Groaznic (1). 11 a (Îvr; fig) Păgân. 12 a (Îvr; fig; d. stil) Viguros (3). 13 a (Înv) Care se manifestă cu intensitate mare. 14 a (Pop; d. materii, corpuri etc.) De consistență solidă. 15 a (Îe) A fi ~ la cap A fi încăpățânat. 16 a (Îvr; îe) A fi cu cerbice ~oasă sau a fi ~ la cerbice A fi tare la cerbice. 17 a (Îvr; îe) A se face ~ A se împotrivi (cuiva). 18 a (Pop; d. obiecte) Rezistent. 19 sn (Îvr; fig) Fundament (4). 20 a (D. substanțe, alimente etc.) Compact (1). 21-22 s, a (Mol; Mun; șîs strugure ~ sau poamă ~oasă) (Varietate de struguri) cu boabele mari, de culoare neagră, îndesate pe ciorchine, cu pielița groasă și cu miezul pietros. 23 a (D. vinuri) Care are o concentrație mare de alcool. 24 sn (Îvr) Boltă cerească. 25 av Cu putere. 26 av Mult. 27 av (Înv; îe) A sta ~ A interveni cu energie. 28 av (Îvp; la comparativ) În mai mare măsură. 29 av (Înv; la comparativ; izolat în frază) Nu numai atât. 30 av (Îvp; la comparativ) Mai ales. 31 av (Îvr; la comparativ) În avantajul cuiva. 32 av (Îvp; la comparativ; îlav) Cu atât(a) (sau, înv, cât) mai ~ Cu atât mai mult. 33 av (Înv; îlav) Cu mult mai ~ Cu mult mai mult. 34 av (Înv; îal) Într-o măsură foarte mare. 35 av (Înv; îlav) Mai ~ că ... Mai cu seamă că ... 36 av (Îvr; îlav) Cât mai ~ de bini Cât se poate de bine. 37 av (Înv; la comparativ; în construcții adversative) Mai degrabă. 38 av (Înv; la comparativ; în construcții adversative) Dimpotrivă (6). 39 av (Înv; înaintea unui adjectiv sau adverb, a unei locuțiuni adjectivale sau adverbiale, formează superlativul acestora) Foarte (1).

VÂRTÓS, -OÁSĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; tare. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. virtuosus (< virtus, -utis).

VÂRTÓS¹ ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are forță fizică mare. 2) Care rezistă la acțiunea forțelor externe; tare; dur; solid. 3) (despre vin) Care are concentrație mare de alcool; tare. /<lat. virtuosus

vârtos a. si adv. tare, viguros: piatra e vârtoasă, brațe vârtoase; mai vârtos, mai cu seamă. [Abstras din vârtute].

VÎRTÓS, -OÁSĂ, vîrtoși, -oase, adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. Întreagă firea voastră cu totul se depărtează Din obiceiul acelor oameni ageri și vîrtoși. HASDEU, R. V. 137. Murga nu mai putea, nu era vîrtoasă. CONTEMPORANUL, III 655. ◊ Fig. Naturii i-a plăcut a înconjura o cîmpie roditoare... cu o șiră de munți măreți pe care cresc codri vîrtoși. ODOBESCU, S. II 258. 2. (Rar, în opoziție cu moale) Tare, des, îndesat, solid; dur. Peste virfuri de plopi și de sălcii se bolovăneau nori negri, vîrtoși. C. PETRESCU, A. R. 5. [Drum] neted ca masa și vîrtos ca sîmburele de cireșe. SLAVICI, O. I 68. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; tare. Ceru poame, un vin mai vîrtos, alt rînd de cafele. M. I. CARAGIALE, C. 87. ♦ Fig. Dîrz, îndărătnic, încăpățînat. Părintele Trandafir e vîrtos la cap; unde pleacă, merge și ajunge, ori moare pe drum. SLAVICI, O. I 57.

vîrtós, -oásă adj. (lat. virtuosus. V. virtuos). Robust, tare, puternic, vînjos: om, braț vîrtos. Est. Solid, tare, consistent. Nu moale: oŭăle vîrtoase se mistuĭe greŭ. Adv. Mult, tare, strașnic: a bea vîrtos. Maĭ vîrtos, maĭ ales, maĭ cu samă.

vârtós adj. m., pl. vârtóși; f. vârtoásă, pl. vârtoáse

vârtós adj. m., pl. vârtóși; f. sg. vârtoásă, pl. vârtoáse

VÂRTÓS adj., adv. 1. adj. v. consistent. 2. adj. v. tare. 3. adv. v. tare. 4. adv. v. mult.

VÂRTÓS adj. v. compact, dens, dur, durabil, fix, imobil, îndesat, neclintit, nemișcat, puternic, rezistent, rigid, robust, solid, tare, tenace, trainic, țeapăn, viguros, vânjos, voinic, zdravăn.

Vârtos ≠ debil, firav, moale

vîrtos adj. v. COMPACT. DENS. DUR. DURABIL. FIX. IMOBIL. ÎNDESAT. NECLINTIT. NEMIȘCAT. PUTERNIC. REZISTENT. RIGID. ROBUST. SOLID. TARE. TENACE. TRAINIC. ȚEAPĂN. VIGUROS. VÎNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN.

VÎRTOS adj., adv. 1. adj. consistent, dens, solid, tare. (O mămăligă ~.) 2. adj. concentrat, tare. (Vin ~.) 3. adv. bine, intens, puternic, tare, zdravăn. (Plouă ~.) 4. adv. mult, zdravăn. (Bea ~.)

sănătos, vîrtos Sănătos a fost explicat, corect după părerea mea, de DU, ca format regresiv din sănătate. Apoi a intervenit Candrea, în Consonantismul, p. 27-28, pentru a reconstrui un lat. *sanitosus, pornind de la compararea cu cîteva forme dialectale italiene și franceze și cu una albaneză. Explicația aceasta a fost adoptată de Pușcariu, EW (și de TDRG, REW), care o completează astfel: „pentru *sanitatosus”, formă reconstruită la puterea a doua (cu care CADE se arată de acord). DLRM totuși rămîne la formula lat. *sanitosus < sanus (cu ce sufix?). Scriban notează, destul de puțin clar, mlat. și vlat. sanitosus, fără asterisc. Pentru a da pondere etimologiei alese, mai mulți autori pun în paralelă explicarea lui vîrtos. Și aici DU pornește de la română, văzînd în vîrtos un derivat regresiv de la vîrtute, în timp ce Pușcariu, EW (urmat de TDRG), reconstruiește un rom. *vîrtutos, derivat de la vîrtute. Densusianu, Hdlr., I, p. 195, ia ca punct de plecare lat. uirtuosus (care în latina vulgară ar fi ajuns să caracterizeze forța fizică); Pușcariu, loc. cit., contestă existența cuvîntului latin (e mai puțin acceptabil decît *sanitatosus?), care nici n-ar corespunde regulilor de formare a cuvintelor în latinește. în REW vîrtos nu e inserat, dar etimologia propusă de Densusianu este admisă de Scriban, de Ciorănescu și de DLRM. Acesta din urmă agrementează însă pe uirtuosus cu un asterisc, deși acad. Iorgu Iordan arătase în Diftongarea... ca termenul e atestat în latinește. CADE, mai curajos, construiește (s. v. sănătos) un lat. *uirtutosus (acesta, într-adevăr, contravine regulilor de formare a cuvintelor în limba latină, căci nu există nici un exemplu de formație în -tutosus sau -tatosus. Mai adaug că Ernout-Meillet au avut grijă să arate că pentru un derivat de felul lui calamitosus, de la calamitas, nu e nevoie să presupunem un intermediar *calamitatosus). Un ultim amănunt: sensul de „putere” nu a apărut în latina vulgară, ci e cel primitiv al cuvîntului uirtus.

vârtós, -oásă, vârtoși, -oase, adj. – 1. Puternic, viguros, robust. 2. Îndesat, dens, compact: „Din carne vârtoasă” (Papahagi, 1925: 285). – Lat. *virtuosus (< virtus, -utis) (Scriban, DEX, MDA).

vârtós, -oasă, adj. – Îndesat, solid, dens: „Din carne vârtoasă” (Papahagi 1925: 285). – Lat. *virtuosus (< virtus).