4 definiții pentru vânturătoare (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÎNTURĂTÓR, -OÁRE, vînturători, -oare, s. m. și f. (Astăzi numai cu determinări) Aventurier. O bandă de vînturători de mare, greci și maltezi, era de fapt stăpînă pe gura Dunării. BART, E. 320. Spuneau că e o vînturătoare ce cutreieră lumea pentru plăcerile ei. NEGRUZZI, S. I 44. ◊ (Adjectival) Și-ar fi pierdut timpul ca un cavaler vînturător. GHICA, A. 684.

vînturătór, -oáre adj. Acela care vîntură. Fig. Rar. Aventurier (adică „vînturător de lume, de țară”). S. f., pl. orĭ. Mașină de vînturat grînele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vânturătoáre1 (aventurieră) (rar) s. f., g.-d. art. vânturătoárei; pl. vânturătoáre

vânturătoáre (aventurieră) s. f., g.-d. art. vânturătoárei; pl. vânturătoáre

Intrare: vânturătoare (persoană)
vânturătoare2 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturătoare
  • vânturătoarea
plural
  • vânturătoare
  • vânturătoarele
genitiv-dativ singular
  • vânturătoare
  • vânturătoarei
plural
  • vânturătoare
  • vânturătoarelor
vocativ singular
  • vânturătoare
  • vânturătoareo
plural
  • vânturătoarelor

vânturător, vânturătoare vânturătoare vânturător

  • 1. Astăzi numai cu determinări:
    surse: DLRLC sinonime: aventurier, -ă 3 exemple
    exemple
    • O bandă de vînturători de mare, greci și maltezi, era de fapt stăpînă pe gura Dunării. BART, E. 320.
      surse: DLRLC
    • Spuneau că e o vînturătoare ce cutreieră lumea pentru plăcerile ei. NEGRUZZI, S. I 44.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Și-ar fi pierdut timpul ca un cavaler vînturător. GHICA, A. 684.
      surse: DLRLC

etimologie: