12 definiții pentru vânăt (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VẤNĂT, -Ă, vineți, -te, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-închis (cu reflexe violete). ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării etc.). 2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Învinețit; palid, livid. 3. (Despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Cenușiu bătând în albastru; sur. II. S. n. Culoare vânătă (I 1). III. S. f. (Bot.) Pătlăgea vânătă, v. pătlăgea.Lat. venetus.

VẤNĂT, -Ă, vineți, -te, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-închis (cu reflexe violete). ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării etc.). 2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Învinețit; palid, livid. 3. (Despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Cenușiu bătând în albastru; sur. II. S. n. Culoare vânătă (I 1). III. S. f. (Bot.) Pătlăgea vânătă, v. pătlăgea.Lat. venetus.

VÂNĂT vânătă (víneți, vínete) Care este de culoare albastră-închisă, bătând în violet. 2) (despre persoane) Care a căpătat o culoare albastră-închisă, bătând în violet; învinețit. 3) (despre pene sau păr de animale) Care are o culoare cenușie cu nuanță de albastru. /<lat. venetus

vânăt a. albastru închis. [Lat. VENETUS, azuriu].

VÎ́NĂT2, -Ă, vineți, -te, adj. 1. De culoarea albastră întunecată (cu reflexe violete) a cerului senin spre seară. Cerul era curat, vînăt-închis, cu stelele tremurătoare ca niște picături de rouă. REBREANU, R. II 157. Pe urmă rămăsei nemișcat, cu ochii ficși, privind fereastra care se deslușea ca o pată mare vînătă. DUNĂREANU, CH. 119. ◊ (Poetic) Noaptea, potolit și vînăt arde focul în cămin. EMINESCU, O. I 42. (Rar, despre ochi) Singuri voi, stejari, rămîneți De visați la ochii vineți. EMINESCU, O. I 122. ◊ (Adverbial) Ochi care lucesc vînăt. ODOBESCU, S. III 64. Piatră vînătă v. piatră (II 3). ♦ (Despre fum, nori) Albastru-cenușiu. Fumul vînăt se ridică de pe curte și de pe sat. SADOVEANU, O. I 50. Uitați-vă colo, sus, sus, unde se sfîrșește zidul de brazi, unde se prelinge un nor vînăt. DELAVRANCEA, O. II 109. În fum vînăt de tămîie. EMINESCU, O. I 65. ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării). Muntele de peste apă se încruntă mai tare, își ascute crestele, crește întunecat spre cer, încît ziua devine vînătă. BOGZA, A. Î. 146. Bolta sură ca cenușa, Codrii vineți – dorm adînc. TOPîRCEANU, B. 16. Munții vineți... se văd în depărtare. NEGRUZZI, S. I 308. ◊ (Poetic) Bubuitura a sunat lung, lung de tot, peste golul vînăt al văii. POPA, V. 11. ♦ Fig. Lipsit de veselie, sumbru. Izbucni într-un... rîs vînăt. CARAGIALE, M. 34. 2. (Despre oameni sau părți ale corpului) Lipsit de sînge, palid, livid; Buzele vinete se mișcau, mestecînd vorbe neînțelese. BART, E. 344. Numai un bătrîn, vînăt la față, cu nasul roșu, moțăia cu pipa între dinți. id. ib. 93. ◊ (Cu determinări cauzale introduse prin prep. «de») Se năpusti în casă vînăt de mînie. DUMITRIU, P. F. 62. Prin ușa băcăniilor... cînd se căscă să primească înlăuntru un client vînăt de ger, năvălea miros de pește. C. PETRESCU, C. V. 118. 3. (În expr.) Pătlăgea (sau pătlăgică) vînătă (și substantivat, f.) v. pătlăgea (2). 4. (Despre animale) (Cu părul) sur-închis; (despre păsări) cu pene cenușii bătînd în albastru. Adusese șase căluți, patru vineți și doi murgi. CAMIL PETRESCU, O. IV 16. Sitarii vineți și becațele cu cioc alb și subțire se plimbă fără frică pe lîngă vapor. VLAHUȚĂ, R. P. 20. Merge tînăru călare Pe-un cal vînăt, bidiviu, TEODORESCU, P. P. 53. ◊ (Substantivat) Dincă își înfipse mîna în coama scurtă și groasă a vînătului său. CAMIL PETRESCU, O. II 16. Și mai am pe vînătul Care-mi poartă sufletul. JARNÍK-BÎRSEANU,505. Vînătă cea frumoasă, Iapă scurtă și vînoasă. ALECSANDRI, P. P. 129.

vî́năt, -ă adj., pl. vinețĭ, vinete (lat. vĕnĕtus, venețian, albastru ca marea. V. venetic. Cp. cu sur). Albastru închis (cum apare pe pele după o lovitură). Violet: pătlăgele, prune vinete; vînăt ca ficatu. Cenușiŭ (Mold. Pop.): un motan vînăt. V. pătlăginiŭ, sîngeap 2, turchez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vấnăt1 adj. m., pl. víneți; f. vấnătă, pl. vínete

vânăt adj. m., pl. víneți; f. sg. vânătă, pl. vínete

vânăt, vânătă; vineți, vinete.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNĂT adj. 1. (înv. și pop.) pătlăginiu, (Munt.) civit. (De culoare ~.) 2. v. învinețit. 3. v. livid. 4. sur. (Cal ~.)

VÎNĂT adj. 1. (înv. și pop.) pătlăginiu, (Munt.) civit. (De culoare ~.) 2. învinețit, (înv. și reg.) vinețit, (reg.) vîlced. (Are obrazul ~ de la lovitură.) 3. învinețit, livid, verde. (~ la față de mînie.) 4. sur. (Cal ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vînăt (vînătă), adj.1. De culoare albastru-închis, violet. – 2. Cenușiu gri, se zice despre părul cailor. – Mr. vinit, megl. vinăt, istr. viret. Lat. vĕnĕtus (Pușcariu 1891; REW 9198; Rosetti, I, 172). – Der. vînataie (var. vînătare), s. f. (pată vînătă pe corp; contuzie), cu suf. -aie, ca apăraie, vîlvătaie; vinecior, adj. (de culoare vineție; nume de cal); vinețea, s. f. (albăstrea, Centaurea cyanus; ciupercă, Russula aurata, R. delica, Lactarius volemus, R. integra; plantă medicală, Ajuga reptans), uneori și vinețică, cf. vineriță; vinețiu, adj. (livid, care bate în vînăt); vineție, s. f. (culoarea vînătă, vînăt); (în)vineți, vb. (a se face vînăt; a deveni violet).

Intrare: vânăt (adj.)
vânăt1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A47)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânăt
  • vânătul
  • vânătu‑
  • vânătă
  • vânăta
plural
  • vineți
  • vineții
  • vinete
  • vinetele
genitiv-dativ singular
  • vânăt
  • vânătului
  • vinete
  • vinetei
plural
  • vineți
  • vineților
  • vinete
  • vinetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vânăt (adj.)

  • 1. De culoare albastru-închis (cu reflexe violete).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: vinecior vinețel 5 exemple
    exemple
    • Cerul era curat, vînăt-închis, cu stelele tremurătoare ca niște picături de rouă. REBREANU, R. II 157.
      surse: DLRLC
    • Pe urmă rămăsei nemișcat, cu ochii ficși, privind fereastra care se deslușea ca o pată mare vînătă. DUNĂREANU, CH. 119.
      surse: DLRLC
    • poetic Noaptea, potolit și vînăt arde focul în cămin. EMINESCU, O. I 42.
      surse: DLRLC
    • poetic rar (Despre ochi) Singuri voi, stejari, rămîneți De visați la ochii vineți. EMINESCU, O. I 122.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Ochi care lucesc vînăt. ODOBESCU, S. III 64.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Piatră (33.2.) vânătă (33.2.).
      surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre fum, nori) Albastru-cenușiu.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Fumul vînăt se ridică de pe curte și de pe sat. SADOVEANU, O. I 50.
        surse: DLRLC
      • Uitați-vă colo, sus, sus, unde se sfîrșește zidul de brazi, unde se prelinge un nor vînăt. DELAVRANCEA, O. II 109.
        surse: DLRLC
      • În fum vînăt de tămîie. EMINESCU, O. I 65.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Întunecat (din cauza ceții, a depărtării etc.).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: plumburiu întunecat 4 exemple
      exemple
      • Muntele de peste apă se încruntă mai tare, își ascute crestele, crește întunecat spre cer, încît ziua devine vînătă. BOGZA, A. Î. 146.
        surse: DLRLC
      • Bolta sură ca cenușa, Codrii vineți – dorm adînc. TOPîRCEANU, B. 16.
        surse: DLRLC
      • Munții vineți... se văd în depărtare. NEGRUZZI, S. I 308.
        surse: DLRLC
      • poetic Bubuitura a sunat lung, lung de tot, peste golul vînăt al văii. POPA, V. 11.
        surse: DLRLC
    • 1.4. figurat Lipsit de veselie.
      surse: DLRLC sinonime: sumbru un exemplu
      exemple
      • Izbucni într-un... rîs vînăt. CARAGIALE, M. 34.
        surse: DLRLC
  • 2. Despre ființe sau părți ale corpului lor:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: livid palid învinețit 4 exemple
    exemple
    • Buzele vinete se mișcau, mestecînd vorbe neînțelese. BART, E. 344.
      surse: DLRLC
    • Numai un bătrîn, vînăt la față, cu nasul roșu, moțăia cu pipa între dinți. BART, E. 93.
      surse: DLRLC
    • Se năpusti în casă vînăt de mînie. DUMITRIU, P. F. 62.
      surse: DLRLC
    • Prin ușa băcăniilor... cînd se căscă să primească înlăuntru un client vînăt de ger, năvălea miros de pește. C. PETRESCU, C. V. 118.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Cenușiu bătând în albastru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: sur 6 exemple
    exemple
    • Adusese șase căluți, patru vineți și doi murgi. CAMIL PETRESCU, O. IV 16.
      surse: DLRLC
    • Sitarii vineți și becațele cu cioc alb și subțire se plimbă fără frică pe lîngă vapor. VLAHUȚĂ, R. P. 20.
      surse: DLRLC
    • Merge tînăru călare Pe-un cal vînăt, bidiviu, TEODORESCU, P. P. 53.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Dincă își înfipse mîna în coama scurtă și groasă a vînătului său. CAMIL PETRESCU, O. II 16.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Și mai am pe vînătul Care-mi poartă sufletul. JARNÍK-BÎRSEANU,505.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Vînăta cea frumoasă, Iapă scurtă și vînoasă. ALECSANDRI, P. P. 129.
      surse: DLRLC

etimologie: