21 de definiții pentru vădi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂDI, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi.

VĂDI, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi.

vădi [At: PSALT. 235 / V: (îrg) vedi, (îvr) văidi / Pzi: ~desc / E: vsl вадити] 1 vt (Înv) A acuza (1). 2 vt (Înv) A dezvălui (1) (faptele cuiva). 3 vt (Înv) A demasca (3). 4 vt (Înv) A dovedi cu probe vinovăția cuiva. 5 vt (Înv) A calomnia. 6 vt (Înv) A denunța (1). 7 vt (Înv) A trăda. 8 vt A pedepsi. 9 vt A mustra1. 10-11 vtr A fi sau a face să fie evident. 12-13 vtr A (se) face simțit, cunoscut Si: a (se) arăta, a (se) manifesta. 14 vt A expune privirilor (scoțând în evidență) Si: a etala (2).

vădi vb. IV. 1 tr., refl. A fi sau a face să fie evident, a (se) face simțit, cunoscut; a (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) exprima. Vădeau, la masă, cugetele, educațiile și apucăturile cele mai felurite (GAL.). ◊ (refl. pas., refl.) Să așteptăm pînă ce dușmanii singuri se vor vădi la lumină (SADOV.). 2 tr. A lăsa să se vadă, a expune privirilor (scotínd în evidență). Păru-i blond și moale ca mătasa Grumazul alb și umeri-i vădea (EMIN.). 3 tr. (înv.) A acuza, a învinui; a dezvălui (faptele unei persoane), a dovedi (cu probe) vinovăția unei persoane; a denunța, a trăda. Acesta... nu era vădit de dușman al nostru (BĂLC.). & (refl.) Te vădești din cele ce zici cum că n-ai avut dragoste (AETHIOPICA). ♦ A pedepsi; a dojeni, a mustra. Nu mă vădi, Doamne, -n vreme de mînie (DOS.). • prez.ind. -esc. /<sl. veche ваднтн.

VĂDI, vădesc, vb. IV. Tranz. 1. A face să se vadă, să fie evident; a pune în evidență, a dovedi, a arăta. Viața industrială o vădeau coșurile înalte ale fabricilor și uzinelor. STANCU, U.R.S.S. 177. Mîinile ei desfăcură pachetul și afișe vechi, strînse de o jumătate de veac, apăreau... ca să vădească mai bine drepturile ei. ANGHEL, PR. 120. Ochii, spălăciți și leneși, vădeau o minte somnoroasă. HOGAȘ, M. N. 32. Păru-i blond și moale ca mătasa Grumazul alb și umeri-i vădea. EMINESCU, O, IV 355. ◊ Refl. Să dai dascălului meu răsplata după cele ce se vor vădi. SADOVEANU, D. P. 23. 2. (Cu privire la persoane) A da de gol, a da pe față, a denunța. Înțelese că nu-i bine să-l vădească în acel loc față cu toți. SADOVEANU, Z. C. 260. ◊ Refl. Eu fusei pricina de se vădi vătavul. NEGRUZZI, S. II 236.

A VĂDI ~esc tranz. 1) A scoate la iveală; a remarca; a releva; a decela; a evidenția. 2) (persoane) A arăta așa cum este; a da pe față; a da de gol; a trăda; a destăinui. /<sl. vaditi

A SE VĂDI mă ~esc intranz. A se face văzut; a ieși la iveală; a se releva. /<sl. vaditi

vădì v. 1. a ieși la lumină, a se face cunoscut: o să se vădească nelegiuitul păcat PANN; 2. a denunța: să nu mă vădești ISP. [Slav. VADITI, a pârî, a bănui].

2) vădésc v. tr. (vsl. vaditi, a acuza, de unde și ung. vádolni, a acuza, văd, acuzațiune. V. vadnic și sfădesc). Vechĭ. Calomniez. Denunț, pîrăsc, acuz, daŭ de gol.

vedésc și (ob.) vădésc v. tr. (vsl. vesti-vedon, a duce [de ex., la lumină] și infl. de vădesc 2 saŭ și fără asta, ca năvădesc. V. do-, ne- și răz-vedesc). Scot, arăt: pe cînd roĭbu păștea, Ĭon vădea azima, plosca și mĭelu fript, lelița se vădea pintre stejarĭ (Tel. VR. 1911, 10, 7). Fig. Scot în evidență (în relief), dovedesc: a vădi dreptatea. V. refl. Acest geograf se vedește că greșește (Tkt); a trebuit să vie războĭu ca să se vedească asta (Șez. 30, 201). V. vădit, evidențiez. corectat(ă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădesc, 3 sg. vădește, imperf. 1 vădeam; conj. prez. 1 sg. să vădesc, 3 să vădească

vădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădesc, imperf. 3 sg. vădea; conj. prez. 3 să vădească

vădi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădesc, imperf. 3 sg. vădea; conj. prez. 3 sg. și pl. vădească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VĂDI vb. v. denunța, pârî, reclama, spune.

VĂDI vb. 1. v. manifesta. 2. v. denota. 3. a arăta, a manifesta, (fig.) a acuza. (~ dureri în regiunea lombară.)

VĂDI vb. 1. a arăta, a demonstra, a dovedi, a manifesta. (~ reale aptitudini pentru...) 2. a arăta, a atesta, a denota, a indica, a releva, a trăda. (Proiectul întocmit ~ competența autorului lui.) 3. a arăta, a manifesta, (fig.) a acuza. (~ dureri în regiunea lombară.)

vădi vb. v. DENUNȚA. PÎRÎ. RECLAMA. SPUNE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vădi (-desc, -it), vb.1. A acuza, a inculpa. – 2. A denunța, a pîrî, a indica. – 3. A publica, a pune în evidență, a demonstra. – Var. vedi. Sl. vaditi „a acuza” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 442; Conev 101). Primul sens este înv.Der. vădit, adj. (evident); vadnic, adj. (acuzator), înv.; văditor, adj. (acuzator; indicator). Cf. vădeală.

Intrare: vădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vădi
  • vădire
  • vădit
  • văditu‑
  • vădind
  • vădindu‑
singular plural
  • vădește
  • vădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vădesc
(să)
  • vădesc
  • vădeam
  • vădii
  • vădisem
a II-a (tu)
  • vădești
(să)
  • vădești
  • vădeai
  • vădiși
  • vădiseși
a III-a (el, ea)
  • vădește
(să)
  • vădească
  • vădea
  • vădi
  • vădise
plural I (noi)
  • vădim
(să)
  • vădim
  • vădeam
  • vădirăm
  • vădiserăm
  • vădisem
a II-a (voi)
  • vădiți
(să)
  • vădiți
  • vădeați
  • vădirăți
  • vădiserăți
  • vădiseți
a III-a (ei, ele)
  • vădesc
(să)
  • vădească
  • vădeau
  • vădi
  • vădiseră
văidi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vedi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vădi, vădescverb

  • 1. A face să fie evident. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Viața industrială o vădeau coșurile înalte ale fabricilor și uzinelor. STANCU, U.R.S.S. 177. DLRLC
    • format_quote Mîinile ei desfăcură pachetul și afișe vechi, strînse de o jumătate de veac, apăreau... ca să vădească mai bine drepturile ei. ANGHEL, PR. 120. DLRLC
    • format_quote Ochii, spălăciți și leneși, vădeau o minte somnoroasă. HOGAȘ, M. N. 32. DLRLC
    • format_quote Păru-i blond și moale ca mătasa Grumazul alb și umeri-i vădea. EMINESCU, O, IV 355. DLRLC
    • format_quote reflexiv Să dai dascălului meu răsplata după cele ce se vor vădi. SADOVEANU, D. P. 23. DLRLC
    • 1.1. A da pe față. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Înțelese că nu-i bine să-l vădească în acel loc față cu toți. SADOVEANU, Z. C. 260. DLRLC
      • format_quote reflexiv Eu fusei pricina de se vădi vătavul. NEGRUZZI, S. II 236. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.