văiugă² sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: ~ioagă (Pl: ~ioage), vaioagă (Pl: vaioage, văioage), voioagă (Pl: voioage) sf, văiog (Pl: văioage, văioguri), vaiog (Pl: vaioage, văioage), vaiug (Pl: vaioage, vaiuguri), voiog (Pl: voioage) sn / Pl: ~ugi / E: mg vályog (dal vályug)] (Reg) Cărămidă nearsă, făcută dintr-un amestec de lut cu paie¹, turnată în forme Vz chirpici.

văiugă² s.f. (reg.) Cărămidă nearsă, făcută dintr-un amestec de lut cu paie turnat în forme; chirpici. • pl. -gi, -uri. și văioagă, vaioagă, voioagă s.f. /<magh. vályog, dial. vályug.

VĂIUGĂ², văiugi, s. f. (Regional) Cărămidă nearsă, turnată în forme; chirpici.

vaioagă sf vz văiugă²

vaiog sn vz văiugă²

vaiug sn vz văiugă²

văioagă² sf vz văiugă²

văiog² sn vz văiugă²

vaioagă s.f. v. văiugă².

văioagă² s.f. v. văiugă².

văiugă s. f., g.-d. art. văiugii; pl. văiugi

VĂIUGĂ s. v. chirpici.

văiugă s. v. CHIRPICI.

văiugă (-gi), s. f. – (Banat) Chirpici, cărămidă uscată la aer. Sb. valjak (Candrea).

văiugă, s.f. – v. vaiog („cărămidă nearsă”).

văiugă, s.f. – v. vaiog.