14 definiții pentru văitătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂITĂTURĂ, văitături, s. f. Văitare. [Var.: văietătu s. f.] – Văita + suf. -ătură.

VĂITĂTURĂ, văitături, s. f. Văitare. [Var.: văietătu s. f.] – Văita + suf. -ătură.

văitătu sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 233 / V: ~iet~ / Pl: ~ri / E: văita + -ătură] 1-2 Văitare (1-2). 3 (Rar; pan) Văitare (5).

văitătu s.f. Văitare. • și văietătură s.f. /văita + -ătură.

VĂITĂTURĂ, văitături, s. f. (Și în forma văietătură) Văitare, lamentare, tînguire. Printre văitături le ia gologanii. STANCU, D. 354. Văietătură unui părinte Din orice parte-ți iese nainte. VĂCĂRESCU, P. 481. – Variantă: văietătu s. f.

VĂITĂTURĂ ~i f. Sunet plin de jale; vaiet; văicăreală; tânguire. [G.-D. văităturii] /a se văita + suf. ~tură

VĂIETĂTU s. f. v. văitătură.

VĂIETĂTU s. f. v. văitătură.

VĂIETĂTU s. f. v. văitătură.

văietătu sf vz văitătură

văietătu s.f. v. văitătură.

văĭetătúră f., pl. ĭ. Cant. Vaĭet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

văitătu (desp. văi-) s. f., g.-d. art. văităturii; pl. văitături

văitătu (văi-) s. f., g.-d. art. văităturii; pl. văitături

văitătură/văietătu s. f., g.-d. art. văităturii/văietăturii; pl. văitături/văietături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VĂITĂTU s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~!)

Intrare: văitătură
văitătură substantiv feminin
  • silabație: văi-tă-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văitătu
  • văitătura
plural
  • văitături
  • văităturile
genitiv-dativ singular
  • văitături
  • văităturii
plural
  • văitături
  • văităturilor
vocativ singular
plural
văietătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văietătu
  • văietătura
plural
  • văietături
  • văietăturile
genitiv-dativ singular
  • văietături
  • văietăturii
plural
  • văietături
  • văietăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

văitătu, văităturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Văita + sufix -ătură. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.