VÂRTOS, -OASĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; taie. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. *virtuosus (< virtus, -utis).

vârtos, ~oasă [At: PSALT. HUR. 14^r/23 / Pl: ~oși, ~oase / E: ml *virtuosus (< virtus, -utis)] 1 a (Pop; d. ființe, mai ales d. oameni) Viguros (1). 2 a (Pop; pex; d. corp sau d. părți ale corpului) Robust. 3 a (Înv; d. cetăți sau armate) Care este înzestrat cu o mare forță militară, economică etc. 4 a (Înv; fig; d. oameni sau d. caracterul, manifestările lor) Statornic. 5 a (Înv; fig; d. oameni sau d. caracterul, manifestările lor) Ferm (1). 6 a (Înv; fig; d. oameni) Pe care te poți bizui. 7 a (Înv; fig; d. argumente, mărturii etc.) Elocvent (5). 8 a (Îrg; fig; d. oameni sau d. caracterul lor) Nemilos. 9 a (Înv; fig; d. păcate) Grav (1). 10 (Înv; fig; d. primejdii, asupriri etc.) Groaznic (1). 11 a (Îvr; fig) Păgân. 12 a (Îvr; fig; d. stil) Viguros (3). 13 a (Înv) Care se manifestă cu intensitate mare. 14 a (Pop; d. materii, corpuri etc.) De consistență solidă. 15 a (Îe) A fi ~ la cap A fi încăpățânat. 16 a (Îvr; îe) A fi cu cerbice ~oasă sau a fi ~ la cerbice A fi tare la cerbice. 17 a (Îvr; îe) A se face ~ A se împotrivi (cuiva). 18 a (Pop; d. obiecte) Rezistent. 19 sn (Îvr; fig) Fundament (4). 20 a (D. substanțe, alimente etc.) Compact (1). 21-22 s, a (Mol; Mun; șîs strugure ~ sau poamă ~oasă) (Varietate de struguri) cu boabele mari, de culoare neagră, îndesate pe ciorchine, cu pielița groasă și cu miezul pietros. 23 a (D. vinuri) Care are o concentrație mare de alcool. 24 sn (Îvr) Boltă cerească. 25 av Cu putere. 26 av Mult. 27 av (Înv; îe) A sta ~ A interveni cu energie. 28 av (Îvp; la comparativ) În mai mare măsură. 29 av (Înv; la comparativ; izolat în frază) Nu numai atât. 30 av (Îvp; la comparativ) Mai ales. 31 av (Îvr; la comparativ) În avantajul cuiva. 32 av (Îvp; la comparativ; îlav) Cu atât(a) (sau, înv, cât) mai ~ Cu atât mai mult. 33 av (Înv; îlav) Cu mult mai ~ Cu mult mai mult. 34 av (Înv; îal) Într-o măsură foarte mare. 35 av (Înv; îlav) Mai ~ că ... Mai cu seamă că ... 36 av (Îvr; îlav) Cât mai ~ de bini Cât se poate de bine. 37 av (Înv; la comparativ; în construcții adversative) Mai degrabă. 38 av (Înv; la comparativ; în construcții adversative) Dimpotrivă (6). 39 av (Înv; înaintea unui adjectiv sau adverb, a unei locuțiuni adjectivale sau adverbiale, formează superlativul acestora) Foarte (1).

VÂRTOS, -OASĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; tare. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. virtuosus (< virtus, -utis).

VÂRTOS² adv. 1) Cu putere; cu forță. 2) (în construcții comparative) Mai ales; mai mult. ◊ Cu atât mai ~ cu atât mai mult. A bea ~ a bea mult. /<lat. virtuosus

vârtos a. si adv. tare, viguros: piatra e vârtoasă, brațe vârtoase; mai vârtos, mai cu seamă. [Abstras din vârtute].

vîrtos, -oasă adj., adv. I adj. 1 (pop.; despre ființe, mai ales despre oameni, ext., despre corpul lor sau despre părți ale corpului lor) Care este voinic, puternic, viguros, vînjos, robust. Le era frică de țăranul acesta onest care, cu pumnul lui vîrtos, i-ar fi strivit (EMIN.). ◊ Ext. (despre plante) Se împletește iedera pe un stejar vîrtos (FIL.). 2 Fig. (înv.; despre oameni sau despre caracterul, manifestările etc. ale lor; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „în”) Care este neclintit, statornic; hotărît, ferm. Acesta e un om înțelept, vrednic și vîrtos în năcazuri (SADOV.). ◊ (adv.) Să ținem vîrtos credința (VARL.). 3 (pop.; despre corpuri, materii etc.) Care este tare, solid, dur, dens, compact. A doua zi, sculîndu-mă fericit de pe patul meu cel vîrtos de paie, și aninîndu-mi mantaua de umere, începui să colind stradele orașului (EMIN.). ◊ Expr. (A fi) vîrtos la cap = (a fi) dîrz, încăpățînat, îndărătnic. Ei, dar părintele Trandafir e vîrtos la cap: unde pleacă, merge și ajunge, ori moare pe drum (SLAV.). ♦ (despre substanțe, alimente etc.) Care este compact, consistent, dens. Vezi să nu iasă prea vîrtoasă mămăliga (VOIC.). 4 (despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; tare. Ceru poame, un vin mai vîrtos, alt rînd de cafele (M. I. CAR.). II adv. Cu putere, cu forță, cu tărie; zdravăn, tare; mult. Vru să-i smucească cartea din mînă; dară băiatul o ținea vîrtos (ISP.). ◊ Expr. (înv.) A sta vîrtos = a interveni cu energie. Sta împărăteasa vîrtos să facă pace (NEC.). III adv. (înv., pop.; la compar.) 1 Mai mult, mai tare, în mai mare măsură. Cine iubește tatăl sau muma mai vîrtos de mine, nu e mie destoinic (COR.). 2 Mai ales, mai cu seamă, în special, îndeosebi. Nu numai mirenii să cade să se ispoveduiască, ci mai vîrtos și noi cei besericești (ANTIM). ◊ Expr. Cu atît(a) (sau, înv., cît) mai vîrtos = cu atît mai mult. Datoria îl apăsa cu atît mai vîrtos, cu cît n-ar fi voit să afle cineva c-o are (SLAV.). Mai vîrtos că... = mai cu seamă că..., mai ales datorită faptului că... Acestuia îi plăcu deApafi, mai vîrtos că era om mare și spătos (BARIȚ.). 3 (în constr. advers.) Mai degrabă; dimpotrivă. Nice de unul folos află, ce mai vîrtos întru amar mearse (COR.). • pl. -oși, -oase. /lat. *virtuōsus, -a, -um <virtus, -utis.

VÎRTOS¹ adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie. Cînd ei mă trag de păr vîrtos Să-i cert și să mă bucur. IOSIF, PATR. 30. Plăieșii din cetate Răspundeau vîrtos și ei. COȘBUC, P. I 328. 2. (La comparativ) Mai cu seamă, mai ales, mai mult, cu atît mai mult. Și mai vîrtos decît slovele mele... Faceți să scapere miezul cuvîntului. DEȘLIU, G. 34. Dacă te-a cunoscut o lighioană, mai vîrtos te cunoaște un om. SADOVEANU, A. L. 148. La toată lumea plăcea, fiindcă era om deștept și blînd... cu purtări alese și, mai vîrtos, cu dare de mînă. CARAGIALE, O. III 32. Sînt oameni ce nu iau îndreptare, Iar mai vîrtos aceia ce vor să ne muncească. ALEXANDRESCU, P. 83. ◊ Expr. Cu atît (sau, învechit, cu cît) mai vîrtos = cu atît mai mult. Dacă-i mustrat acuma pentru faptă, cu atît mai vîrtos ar fi fost mustrat și osîndit atunci. SADOVEANU, D. P. 138. [Ciubotelor] nu le-ar fi păsat nici de potop, cu atît mai vîrtos că aveau turetci. EMINESCU, N. 34. Nime nu îndrăznea a grăi împotriva lui, cu cît mai vîrtos a lucra ceva. NEGRUZZI, S. I 143.

vîrtós, -oásă adj. (lat. virtuosus. V. virtuos). Robust, tare, puternic, vînjos: om, braț vîrtos. Est. Solid, tare, consistent. Nu moale: oŭăle vîrtoase se mistuĭe greŭ. Adv. Mult, tare, strașnic: a bea vîrtos. Maĭ vîrtos, maĭ ales, maĭ cu samă.

VÂRTOS adj., adv. 1. adj. v. consistent. 2. adj. v. tare. 3. adv. v. tare. 4. adv. v. mult.

VÂRTOS adv. v. extrem, foarte, tare.

VÎRTOS adj., adv. 1. adj. consistent, dens, solid, tare. (O mămăligă ~.) 2. adj. concentrat, tare. (Vin ~.) 3. adv. bine, intens, puternic, tare, zdravăn. (Plouă ~.) 4. adv. mult, zdravăn. (Bea ~.)

vîrtos adv. v. EXTREM. FOARTE. TARE.