10 definiții pentru vânturat (vânturare)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VÂNTURAT s. n. Vânturare. Vânturatul grâului. – V. vântura.
VÂNTURAT s. n. Vânturare. Vânturatul grâului. – V. vântura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
vânturat1 sns [At: ANON. CAR. / E: vântura] 1 Vânturare (1). 2 (Îs) Mașină de ~ Vânturătoare vz vânturător (9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vânturat2, ~ă a [At: KLEIN, D. 452 / Pl: ~ați, ~e / E: vântura] 1 (D. semințe sau boabe de cereale) Curățat de impurități cu ajutorul vântului (1) sau al unei mașini speciale. 2 (Înv) Agitat de vânt (1). 3 (Asr; d. oameni) Care hoinărește din loc în loc (în căutare de aventuri). 4 (Fig) Nestatornic. 5 (Fig) Ușuratic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vînturat1 s.n. Vînturare. • /v. vîntura.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vînturat2, -ă adj. 1 (despre boabe, grăunțe, cel mai adesea de cereale, despre semințe) Care este curățit de impurități cu ajutorul vîntului sau al unei mașini speciale. 2 (despre murături) Care a fost vărsat de mai multe ori dintr-un recipient în altul pentru amestecare, aerisire etc. • pl. -ți, -te. /v. vîntura.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vânturat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vânturat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vânturat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VÂNTURAT s. v. vânturare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VÎNTURAT s. (AGRON.) vînturare, (rar) vînturătură. (~ grîului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vânturatsubstantiv neutru
- 1. Vânturare, vânturătură. DEX '09 DEX '98sinonime: vânturare vânturătură
- Vânturatul grâului. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- vântura DEX '98 DEX '09