10 definiții pentru vâlcelușă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VÂLCELUȘĂ, vâlcelușe, s. f. Diminutiv al lui vâlcea. – Vâlcea + suf. -elușă.
VÂLCELUȘĂ, vâlcelușe, s. f. Diminutiv al lui vâlcea. – Vâlcea + suf. -elușă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
vâlcelușă sf [At: (a. 1519) MIHĂILĂ, D. / V: văl~, (reg) ~lciol~ / E: vâlcele (pll vâlcea) + -ușă] 1-2 (Șhp) Vâlcea (1) (mică) Si: vâlceluță (1-2), (pop) vâlcioară (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vălcelușă sf vz vâlcelușă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vâlciolușă sf vz vâlcelușă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vîlcelușă s.f. Dim. al lui vîlcea; (pop.) vîlcioară. • pl. -e. /vîlcea + -elușă.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VĂLCELUȘĂ s. f. v. vîlcelușă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÎLCELUȘĂ, vîlcelușe, s. f. Diminutiv al lui vîlcea. Mergeau mereu prin codru... coborînd și urcînd prin vîlcelușe molatice. CAMIL PETRESCU, O. II 160. – Variantă: vălcelușă (TEODORESCU P. P. 233) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vâlcelușă s. f., art. vâlcelușa, g.-d. art. vâlcelușei; pl. vâlcelușe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vâlcelușă s. f., art. vâlcelușa, g.-d. art. vâlcelușei; pl. vâlcelușe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vâlcelușă s. f., art. vâlcelușa, g.-d. art. vâlcelușei; pl. vâlcelușe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
vâlcelușă, vâlcelușesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui vâlcea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mergeau mereu prin codru... coborînd și urcînd prin vîlcelușe molatice. CAMIL PETRESCU, O. II 160. DLRLC
-
etimologie:
- Vâlcea + sufix -elușă. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.