18 definiții pentru ustensilă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

USTENSILĂ, ustensile, s. f. Obiect care se folosește la executarea unor operații în gospodărie, în laborator, în diferite meserii; unealtă, instrument. – Din fr. ustensile.

ustensi sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~tansilii sfp, ute~ / Pl: ~le, (înv) ~li / E: fr ustensile] (Mpl) Obiect care servește la efectuarea unei operații curente în gospodărie, într-un laborator, într-o meserie etc. Vz instrument, sculă, unealtă,

USTENSILĂ, ustensile, s. f. Obiect care servește la efectuarea unor operații curente în gospodărie, în laborator, în diferite meserii; unealtă, instrument. – Din fr. ustensile.

USTENSILĂ, ustensile, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect care servește la efectuarea unei operații curente în gospodării, în laboratoare, în diferite meserii etc. V. unealtă, sculă, instrument. Trecu printre butoaie noi și alte ustensile de dogărie. CĂLINESCU, E. O. II 85. Manichiurista a întins pe masa de cristal toate ustensilele complicate. C. PETRESCU, C. V. 258. În restul încăperii, mobilă și ustensile adecvate. Un aparat telegrafic, frîne, telefon etc. SEBASTIAN, T. 188.

USTENSI s.f. Instrument, unealtă, sculă, folosită în mod curent. [< fr. ustensile, cf. lat. ustensilia].

USTENSI s. f. unealtă, sculă. (< fr. ustensile)

USTENSILĂ ~e f. Obiect de uz curent (cu funcție de sculă sau de unealtă). /<fr. ustensile

*utensíle și ustensíle n. pl. (fr. utensile, apoĭ ustensile, m., d. lat. utensilia, unelte; it. utensili, pl.). Rar. Unelte, scule, instrumente. V. utilaj.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ustensi s. f., g.-d. art. ustensilei; pl. ustensile

ustensi s. f., g.-d. art. ustensilei; pl. ustensile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

USTENSI s. instrument, sculă, unealtă, (înv. și reg.) sărsam, (reg.) sculeață, (Mold., Bucov. și Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (~ pentru dulgherie.)

USTENSI s. instrument, sculă, unealtă, (înv. și reg.) sărsam, (reg.) sculeață, (Mold., Bucov. și Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (~ pentru dulgherie.)

Intrare: ustensilă
ustensilă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ustensi
  • ustensila
plural
  • ustensile
  • ustensilele
genitiv-dativ singular
  • ustensile
  • ustensilei
plural
  • ustensile
  • ustensilelor
vocativ singular
plural
ustansilii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
utensilă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ustensi, ustensilesubstantiv feminin

  • 1. Obiect care se folosește la executarea unor operații în gospodărie, în laborator, în diferite meserii. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Trecu printre butoaie noi și alte ustensile de dogărie. CĂLINESCU, E. O. II 85. DLRLC
    • format_quote Manichiurista a întins pe masa de cristal toate ustensilele complicate. C. PETRESCU, C. V. 258. DLRLC
    • format_quote În restul încăperii, mobilă și ustensile adecvate. Un aparat telegrafic, frîne, telefon etc. SEBASTIAN, T. 188. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.