19 definiții pentru uscat (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

USCÁT2, -Ă, uscați, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Lipsit de umezeală; zbicit, zvântat. ♦ (Despre timp) Secetos. ♦ (Despre pământ) Neroditor, neproductiv, sterp (din cauza lipsei de apă). ♦ (Despre gură sau gât) Care dă o senzație puternică de sete; lipsit de salivă. ♦ (Despre ochi) Lipsit de lacrimi, de strălucire. ♦ (Despre ten, piele, păr) Lipsit de grăsime. ♦ (Despre tuse) Fără flegmă, fără expectorație; sec. ♦ Fig. (Despre voce, timbru, sunete; adesea adverbial) Rigid, spart, aspru. 2. (Despre unele alimente) Conservat prin deshidratare. 3. (Despre ființe) Slab, uscățiv; (despre organe sau părți ale corpului) atrofiat. 4. (Despre plante, frunze, flori) Fără sevă; mort; veștejit, ofilit. II. 1. S. n. Suprafața globului neacoperită de apele oceanului planetar; pământ. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu mari greutăți. A fi dracul pe uscat = a fi șiret, abil, rău. 2. S. n. art. (Mar.) Vânt dinspre uscat. – V. usca.

uscat2, ~ă [At: PSALT. HUR. 5472 / Pl: ~ați, ~e a; ~uri sn / E: usca] 1 a (Îoc umed sau cu ud) Lipsit (parțial) de apă sau de umezeală Si: zbicit, zvântat. 2-3 sn, a (Îoc umed sau cu ud) (Obiect, suprafață) care și-a pierdut (parțial) apa sau umezeala Si: zbicit, zvântat. 4 a (D. pământ, terenuri, locuri etc.) Lipsit de surse de apă. 5 a (Pex; d. pământ, terenuri, locuri etc.) Arid (1). 6 a (D. vreme și perioade de timp) Lipsit de umiditate Si: secetos. 7 a (Îs) Ger ~ Ger fără zăpadă. 8 a (Îas) Frig mare, năprasnic. 9 a (D. vânturi) Care nu aduce precipitații. 10 a (D. buze, gură, gât) Care este lipsit de salivă (din cauza unei boli, a oboselii, a setei, a emoției etc.). 11 a (D. ochi) Lipsit de lacrimi. 12 a Lipsit de conținutul lichid Si: gol1 (23), sec. 13 a (D. plante și părți ale lor; pex, d. pajiști, păduri etc.) Lipsit de sevă Si: ofilit, veștejit. 14 sn (Reg; îlav) În ~ Practicând altoirea primăvara devreme, înainte de a începe vegetația copacilor. 15 a (D. râuri, lacuri etc.) Din care a dispărut apa Si: secat. 16 a Lipsit de apă Si: sec. 17 a (D. unele alimente) Deshidratat (prin aplicarea unor procedee de conservare) în vederea unei păstrări mai îndelungate. 18 a Care s-a întărit de vechime. 19 a (D. alimente) Care se poate mânca rece (fără o pregătire specială). 20 a Uscăcios (6). 21 a (Pex) Neînsoțit de lichidul cu care este, în general, asociat. 22 a (Mol; îs) Bani ~ați Din care s-au scăzut toate cheltuielile, impozitele Si: net. 23 a (Pfm; îas) Numerar. 24 a (îs) Post ~ Post negru. 25 a (D. tuse) Fără expectorație Si: sec. 26 a (Reg; îs) Tuse ~ă Emfizem pulmonar (la cai). 27 a (D. ființe, d. corpul lor sau părți ale lui) Cu (foarte) puțină grăsime Si: slab, uscăcios (9), uscățiv (1), costeliv, descărnat. 28 a (Reg; pex; d. ființe, d. corpul lor sau părți ale lui) Lipsit de puteri Si: uscăcios (10), uscățiu (2), uscățiv (2), vlăguit. 29 a (îoc gras, d. ten, piele, păr) Lipsit de grăsime. 30 a (Îoc gras, d. ten, piele, păr) Lipsit de strălucire Si: mat. 31 a (D. organe sau părți ale corpului) Care și-a pierdut puterea vitală Si: atrofiat. 32 a (D. oameni) Cu membre lipsite de putere vitală Si: schilod. 33 a (D. voce, sunete, zgomote etc.) Lipsit de mlădiere, de muzicalitate. 34 a (D. voce, sunete, zgomote etc.) Lipsit de putere, de intensitate, de amploare Si: înăbușit, înfundat, stins. 35 a (Pex; d. voce, sunete, zgomote etc.) Lipsit de sensibilitate Si: aspru2 (12), sec. 36 a (Fig; d. sentimente) (Care a devenit) lipsit de afecțiune, de căldură. 37 a (Fig; d. fizionomia și manifestările oamenilor) Care exprimă indiferență, nepăsare Si: aspru2 (13), dur1 (6), rece. 38 a (D. intelect) Lipsit de putere creatoare, de imaginație, de sensibilitate. 39 a (D. stilul unor scrieri, opere arhitectonice etc. sau d. elemente de stil) Lipsit de ornamente Si: auster (8), sec. 40 a (Rar; d. culori) Lipsit de strălucire. 41 sn (îoc o masă de apă curgătoare sau stătătoare; mai ales îoc mare2 (1)) Suprafață a globului pământesc neacoperită de apele oceanului planetar Si: pământ. 42 sn (îrg) Țară. 43 sn (Îe) A trage vetrela (sau, pcf, verde) pe ~ A munci fără spor. 44 sn (Îae) A duce o viață grea. 45 a (Îla) ~ la stomac Constipat (1). 46 sn (Îe) A trage carul pe ~ A scăpa de belea. 47 sn (Îe) A fi dracul pe ~ A fi șiret. 48 sn (Îae) A fi rău. 49 sn (îae) A fi urât.

USCÁT2, -Ă, uscați, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Lipsit de umezeală; zbicit, zvântat. ♦ (Despre vreme, zile) Fără ploaie sau fără zăpadă; secetos. ♦ (Despre pământ) Neroditor, neproductiv, sterp (din cauza lipsei de apă). ♦ (Despre gură sau gât) Care dă o senzație puternică de sete; lipsit de salivație. ♦ (Despre ochi) Lipsit de lacrimi, de strălucire. ♦ (Despre ten, piele, păr) Lipsit de grăsime. ♦ (Despre tuse) Fără expectorație; sec. ♦ Fig. (Despre voce, timbru, sunete; adesea adverbial) Rigid, spart, aspru. 2. (Despre unele alimente) Conservat prin deshidratare. 3. (Despre ființe) Slab, uscățiv; (despre organe sau părți ale corpului) atrofiat. 4. (Despre plante, frunze, flori) Fără sevă; mort; veștejit, ofilit. II. 1. S. n. Suprafața litosferei neacoperită de apele oceanului planetar; pământ. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu mari greutăți. A fi dracul pe uscat = a fi șiret, abil, rău. 2. S. n. art. (Mar.) Vânt dinspre uscat. – V. usca.

USCÁT3, -Ă, uscați,-te, adj. 1. Lipsit de umezeală; zbicit, zvîntat. Vara fusese secetă mare, cu călduri dogorîtoare, cu vînturi uscate. AGÎRBICEANU, S. P. 28. Hei, mare, apă sărată, Mai lasă-mă-afar-o dată, Să mai văz pămînt uscat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 321. ♦ (Despre vreme, zile, anotimpuri) Lipsit de ploaie sau de zăpadă; secetos. Era un ger uscat, că sub picioare noroiul înțepenit al șoselei suna ca o nucă găunoasă. I. BOTEZ, ȘC. 72. ♦ (Despre gură sau gît) Care dă o senzație puternică de sete, de căldură; însetat. Se dădu la o parte și o întrebă cu glas uscat (uscat îi era gîtlejul, ca de-o sete). DUMITRIU, P. F. 40. Cu gîtul uscat m-am suit la bufet, cu gîtul uscat m-am întors. ALECSANDRI, T. I 95. ♦ (Despre plîns și despre ochi, p. ext. despre privire) Lipsit de lacrimi. Cînd privirea îi fu uscată, își luă ziua bună. C. PETRESCU, C. V. 134. Deodată trăsări prin vis și-și strîmbă fața, scîncindu-se într-un plîns uscat. VLAHUȚĂ, N. 39. ♦ (Despre ten, piele, păr etc.) Lipsit de grăsime. ♦ (Despre tuse) Fără expectorație; sec. Aude prin părete tusa uscată a vecinului. C. PETRESCU, Î. II 262. ♦ (Despre voce, timbru, sunete) Rigid, spart, aspru. Roate de frunze moarte năvăleau la fereastră, tremurau și se zbăteau cu sunet uscat. SADOVEANU, O. I 330. Titu spunea și el ceva, cu glas uscat, fără să-și dea seama ce. REBREANU, R. I 247. ◊ (Adverbial) Îi zise uscat vizitiului care aștepta poruncă. DUMITRIU, N. 33. Îmi pare rău că nu l-am găsit pe tovarășul Duma, rosti uscat. GALAN, B. I 13. Cosașii sfîrîiau uscat în verdeață. SADOVEANU, O. I 314. ♦ (Despre pămînt) Neroditor, neproductiv, steril, sterp. 2. (Despre unele alimente) Care și-a pierdut apa (prin efectul timpului, prin aplicarea unor procedee de conservare etc.). Scăpasem de provizie uscată, de carnea sărată la butoi, de pesmeții pietroși în care ne rupeam dinții și ne sîngeram gingiile. BART, S. M. 96. Cît pentru legumă, avea niște cîrnați uscați de proaspeți ce erau. ISPIRESCU, la CADE. O pîne uscată pe masă. CREANGĂ, O. A. 98. O baniță de nuci uscate... hai, treacă de la mine. ALECSANDRI, T. I 318. 3. (Despre plante și despre părți ale lor) Lipsit de sevă, veșted, ofilit, îngălbenit. La maluri plutesc și acum, uitate de vreme, frunze uscate din toamna trecută. RALEA, O. 132. Foi uscate-n jurul tău să cadă rar, La ureche să-ți descînte un bondar. TOPÎRCEANU, B. 43. Prin frunzele uscate... trece-un freamăt ce le scutură pe toate. EMINESCU, O. I 83. Pe lîngă lemnul uscat, arde și cel verde (= cei buni pătimesc adesea pe lîngă cei răi). ◊ (Substantivat, în expr.) A îndruga (sau a înșira la) verzi și uscate v. îndruga (1), înșira (4). 4. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Slab, uscățiv; (despre organe sau părți ale corpului) slăbit, atrofiat, închircit. E palidă, subțire și uscată și într-una se tînguie c-o voce slabă că nu-i priește aerul de la munte. SADOVEANU, B. 36. Celor bătrîni, abia le-a întins degetele uscate. CAMIL PETRESCU, U. N. 31. Spiru, înalt și îndoit, uscat ca un țîr, abil și iscoditor, vorbea în surdină c-o dulceață în glas, veșnic cu mîna pe inimă. BART, E. 291. ◊ Fig. De atunci rămas-am răzleț în lume, cu sufletul uscat, fără scop, fără dor, fără bucurie. GANE, N. III 127.

USCÁT1 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A USCA și A SE USCA.A îndruga verzi și ~te a vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi. 2) (despre anotimpuri, zone climaterice, fenomene ale naturii) Care este lipsit de umezeală. Stepă ~tă. Vânt ~. 3) (despre voce) Care este lipsit de afectivitate, de armonie. 4) (despre piele, păr etc.) Care este lipsit de grăsime. 5) Care produce o senzație de arsură. Buze ~te.Tuse ~tă tuse seacă, fără flegmă. /v. a (se) usca

uscat a. 1. lipsit de umezeală: floare uscată; 2. fig. foarte slab: om uscat; verzi și uscate, fleacuri, minciuni. [Dela uscà]. ║ n. 1. lucrarea de a usca: cânepa se pune la uscat; 2. pământ uscat, continent în opozițiune cu marea: se sbate ca peștele pe uscat.

uscát, -ă adj. (d. usuc 2). Lipsit de umezeală: fînu e ĭarbă uscată, pîne uscată (în Munt. pîne rece. V. proaspăt). Lipsit de sevă, nu verde, mort: copac uscat, frunze uscate. Conservat pin sărare și expunere la soare: pește uscat, carne uscată (pastramă). Fig. Uscățiv: om uscat. Iron. Uscat ca toaca, om foarte slab (dar sănătos). Verzĭ și uscate, vrute și nevrute, palavre, fel de fel de vorbe. Banĭ uscațĭ, banĭ gheață, peșin, numerarĭ. S. n., pl. urĭ, ca suhaturĭ. Pămînt (în opoz. cu apă): bătălie pe apă și pe uscat, se zbate ca peștele pe uscat (sufere, îĭ merge răŭ). V. sec, batog.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

USCÁT adj. v. atrofiat, degenerat.

USCÁT adj., s. 1. adj. zbicit, zvântat. (Rufe ~.) 2. adj. (reg.) ujujit. (Vreascuri ~.) 3. adj. v. deshidratat. 4. adj. (pop.) sec. (Are gura ~ de sete.) 5. adj. sec, secat, (înv. și reg.) sterp. (Albia ~ a unui râu.) 6. adj. v. arid. 7. adj. v. secetos. 8. adj. v. sec. 9. adj. sec. (Tuse ~.) 10. adj. v. ofilit. 11. adj. mort, veșted. (Frunză ~.) 12. adj. v. slab. 13. adj. întărit, tare. (Pâine ~.) 14. adj. rece, tare, vechi. (Un coltuc ~ de pâine.) 15. s. pământ, (înv.) tărie. (Porțiune de ~ în mijlocul mării; a coborât din corabie pe ~.)

USCAT adj., s. 1. adj. zbicit, zvîntat. (Rufe ~.) 2. adj. (reg.) ujujit. (Vreascuri ~.) 3. adj. deshidratat. (Legume, fructe ~.) 4. adj. (pop.) sec. (Are gura ~ de sete.) 5. adj. sec, secat, (înv. și reg.) sterp. (Albia ~ a unui rîu.) 6. adj. arid, sec, (rar) secetos, (înv. și reg.) secățiu, (înv.) secățiv. (Un teren ~.) 7. adj. secetos, (livr.) areic, (înv.) sec. (Vreme caldă și ~.) 8. adj. (rar) sec. (Un aer ~.) 9. adj. sec. (Tuse ~.) 10. adj. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, veșted, veștejit, (pop.) gălbenit, (reg.) pihăvit, (Mold. și Bucov.) ugilit. (O plantă, o floare ~.) 11. adj. mort, veșted. (Frunză ~.) 12. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) 13. adj. întărit, tare. (Pîine ~.) 14. adj. rece, tare, vechi. (Un coltuc ~ de pîine.) 15. s. pămînt, (înv.) tărie. (Porțiune de ~ în mijlocul mării; a coborît din corabie pe ~.)

Uscat ≠ jilav, ploios, reavăn, ud, udat, umed, umezit, verde

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIOCLOVINA USCATĂ, peșteră în NV M-ților Șureanu, la 775 m alt., pe terit. satului cu același nume (jud. Hunedoara). Lungime: 450 m. Constituită dintr-o galerie orizontală, fosilă, cu porțiuni concreționare; locuită în epoca paleolitică (Paleoliticul superior). În stratul de cultură aurignaciană, în care apar și elemente musteriene, a fost descoperită o cutie craniană de tip „homo sapiens fosilis” (c. 60.000-10.000 î. Hr.).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a îndruga verzi și uscate expr. 1. a vorbi mult și fără rost. 2. a spune minciuni.

a înșira la gogoși / povești / moși pe groși / verzi și uscate expr. a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune.

a spune verzi și uscate expr. a spune prostii, a vorbi fără rost.

a vorbi verzi și uscate / vrute și nevrute expr. a flecări.

creangă uscată expr. (pop.) impotență.

uscat în vrej expr. (er.d. bărbați) steril.

Intrare: uscat (adj.)
uscat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscat
  • uscatul
  • uscatu‑
  • usca
  • uscata
plural
  • uscați
  • uscații
  • uscate
  • uscatele
genitiv-dativ singular
  • uscat
  • uscatului
  • uscate
  • uscatei
plural
  • uscați
  • uscaților
  • uscate
  • uscatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uscat, uscaadjectiv

  • 1. Lipsit de umezeală. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: zbicit zvântat diminutive: uscățea
    • format_quote Vara fusese secetă mare, cu călduri dogorîtoare, cu vînturi uscate. AGÎRBICEANU, S. P. 28. DLRLC
    • format_quote Hei, mare, apă sărată, Mai lasă-mă-afar-o dată, Să mai văz pămînt uscat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 321. DLRLC
    • 1.1. Despre timp: secetos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: secetos
      • format_quote Era un ger uscat, că sub picioare noroiul înțepenit al șoselei suna ca o nucă găunoasă. I. BOTEZ, ȘC. 72. DLRLC
    • 1.2. Despre pământ (din cauza lipsei de apă): neproductiv, neroditor, steril, sterp. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. (Despre gură sau gât) Care dă o senzație puternică de sete; lipsit de salivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: însetat
      • format_quote Se dădu la o parte și o întrebă cu glas uscat (uscat îi era gîtlejul, ca de-o sete). DUMITRIU, P. F. 40. DLRLC
      • format_quote Cu gîtul uscat m-am suit la bufet, cu gîtul uscat m-am întors. ALECSANDRI, T. I 95. DLRLC
      • diferențiere Care produce o senzație de arsură. NODEX
    • 1.4. (Despre ochi) Lipsit de lacrimi, de strălucire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd privirea îi fu uscată, își luă ziua bună. C. PETRESCU, C. V. 134. DLRLC
      • format_quote Deodată trăsări prin vis și-și strîmbă fața, scîncindu-se într-un plîns uscat. VLAHUȚĂ, N. 39. DLRLC
    • 1.5. (Despre ten, piele, păr) Lipsit de grăsime. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.6. (Despre tuse) Fără flegmă, fără expectorație. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: sec
      • format_quote Aude prin părete tusa uscată a vecinului. C. PETRESCU, Î. II 262. DLRLC
    • 1.7. figurat adesea adverbial (Despre voce, timbru, sunete) Care este lipsit de afectivitate, de armonie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Roate de frunze moarte năvăleau la fereastră, tremurau și se zbăteau cu sunet uscat. SADOVEANU, O. I 330. DLRLC
      • format_quote Titu spunea și el ceva, cu glas uscat, fără să-și dea seama ce. REBREANU, R. I 247. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Îi zise uscat vizitiului care aștepta poruncă. DUMITRIU, N. 33. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Îmi pare rău că nu l-am găsit pe tovarășul Duma, rosti uscat. GALAN, B. I 13. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Cosașii sfîrîiau uscat în verdeață. SADOVEANU, O. I 314. DLRLC
  • 2. (Despre unele alimente) Conservat prin deshidratare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scăpasem de provizie uscată, de carnea sărată la butoi, de pesmeții pietroși în care ne rupeam dinții și ne sîngeram gingiile. BART, S. M. 96. DLRLC
    • 2.1. Care și-a pierdut apa (prin efectul timpului). DLRLC
      • format_quote Cît pentru legumă, avea niște cîrnați uscați de proaspeți ce erau. ISPIRESCU, la CADE. DLRLC
      • format_quote O pîne uscată pe masă. CREANGĂ, O. A. 98. DLRLC
      • format_quote O baniță de nuci uscate... hai, treacă de la mine. ALECSANDRI, T. I 318. DLRLC
  • 3. Despre ființe: slab, uscățiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E palidă, subțire și uscată și într-una se tînguie c-o voce slabă că nu-i priește aerul de la munte. SADOVEANU, B. 36. DLRLC
    • format_quote Spiru, înalt și îndoit, uscat ca un țîr, abil și iscoditor, vorbea în surdină c-o dulceață în glas, veșnic cu mîna pe inimă. BART, E. 291. DLRLC
    • 3.1. Despre organe sau părți ale corpului: atrofiat, slăbit, închircit. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Celor bătrîni, abia le-a întins degetele uscate. CAMIL PETRESCU, U. N. 31. DLRLC
      • format_quote figurat De atunci rămas-am răzleț în lume, cu sufletul uscat, fără scop, fără dor, fără bucurie. GANE, N. III 127. DLRLC
  • 4. (Despre plante, frunze, flori) Fără sevă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La maluri plutesc și acum, uitate de vreme, frunze uscate din toamna trecută. RALEA, O. 132. DLRLC
    • format_quote Foi uscate-n jurul tău să cadă rar, La ureche să-ți descînte un bondar. TOPÎRCEANU, B. 43. DLRLC
    • format_quote Prin frunzele uscate... trece-un freamăt ce le scutură pe toate. EMINESCU, O. I 83. DLRLC
    • format_quote expresie Pe lângă lemnul uscat, arde și cel verde = cei buni pătimesc adesea pe lângă cei răi. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat expresie A îndruga (?) (sau a înșira (?) la) verzi și uscate = a vorbi mult și fără rost. DLRLC NODEX
      sinonime: pălăvrăgi
etimologie:
  • vezi usca DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.